Noi apariții
Distinguo
Acest cuvânt, provenind din verbul latin distinguere, înseamnă înainte de toate a distinge, a deosebi situații, stări, și idei foarte apropiate semantic, având totuși semnificații diferite. Optica a introdus noțiunea de putere de rezoluție. Translocând noțiunea din domeniul fizicii în disciplinele biologice și cele ale cunoașterii abstracte, putem vorbi despre puterea de rezoluție a ochiului și, metaforic, a ochiului minții. Colecția Distinguo este o minunată ocazie de a revela sporul de bogăție a unor spații spirituale definite.
C.D. Zeletin – membru de onoare în bordul editorial
Putem considera actul de a distinge între lucruri diferite un simbol al inteligenței, fără de care actul de a înțelege lumea și pe noi înșine nu ar fi posibil. Dar există trepte ale modului de a înțelege lumea; unele, mai simple, se pot mulțumi cu diferențieri elementare, ușor sesizabile, dar există altele care necesită distincții mai subtile, mai complicate, mai dificile.
Distinguo se referă cu precădere la capacitatea de a opera distincții de acest fel, de o complexitate superioară. În scrierile cu finalitate culturală, printre care se află și cele pe care le are în vedere colecția de față, sunt convocate și stimulate toate aceste acte de inteligență.
Solomon Marcus - membru de onoare în bordul editorial
America ogarului cenușiu
Document afectiv al unui itinerar geografic și spiritual, America ogarului cenușiu depășește formula convențională a jurnalului de călătorie, devenind cronica unei lumi policrome, de o plasticitate robustă și un eclectism cuceritor, asemenea unui creuzet în miezul căruia s-au distilat, de-a lungul timpului, cele mai contradictorii atitudini, concepții și stiluri de viață.
Episodul de podcast, din seria Reziliența prin cultură, cu Ana Blandiana, despre America ogarului cenușiu poate fi urmărit aici: https://youtu.be/o12X3lHXwKE
Centenar George Emil Palade - crestomație de familie
Autor II: Radu Șerban Palade
Editor: C. D. Zeletin
Prilejuit de centenarul nașterii lui George Emil Palade – primul român laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1974) –, volumul înglobează o colecție de texte adunate pe parcursul a câteva zeci de ani, care oglindesc personalitatea de excepție a medicului-cercetător.
Cartea cuprinde scrisori de familie, mărturii și amintiri ale unor oameni care l-au cunoscut pe savant, interviuri și articole apărute în publicații importante din țară și de peste hotare, fotografii de familie, precum și cercetări genealogice privitoare la familia Palade.
Chronosophia – chipuri ale timpului
La zece ani de la prima apariție a volumului Chronosophia – chipuri ale timpului, Mihai Dinu readuce în prim-plan, odată cu această nouă ediție revăzută, un studiu original, extrem de complex asupra timpului. Ineditul constă în modalitatea prin care autorul scrutează obiectiv tocmai percepția subiectivă asupra timpului. Așadar, un studiu obiectiv asupra timpului subiectiv. Erudiția și propensiunea pentru interdisciplinaritate ale autorului se fac simțite prin pluralitatea perspectivelor: timpul este privit în lumina filosofiei, psihologiei, matematicii, teoriilor muzicii şi literaturii şi, în final, a teologiei.
Fluviul Alfeu sau despre exil și întoarceri
Tema emigrației și a exilului rămâne o temă actuală care se cere dezbătută în cultura românească. Consecințele valurilor de emigrație ale secolului XX operează încă. Li se alătură, de neignorat, tema stringentă, a migrației forței de muncă. Fluviul Alfeu sau despre exil și întoarceri marchează, în viziunea la care subscriu, un îndemn la examinarea întoarcerilor din exil sau emigrație, cu potențialul lor de dăruire și creștere. Înainte de anul 1989, întoarcerile prin emisiuni sau publicații au fost semn de neuitare și modalitate de a fi utili celor de acasă, prin informare trează cu privire la ce se întâmpla în lume sau în exilul românesc. După 1989, întoarcerile în România, cu vorba, cu gândul sau cu fapta, au fost încercări de a acționa intelectual împreună, descoperind modurile în care experiența dobândită prin emigrare sau exil se poate vărsa în efortul de înțelegere și depășire al întregii societăți românești. Proiectele, care s-au îndesit în interviuri sau în eseuri, și nu lipsiseră în fapt încă de la început, sunt proiecte în care cred, astăzi la fel ca atunci când le-am pus pe hârtie. Trecute prin filtrul experiențelor din România, ele ar putea contribui, nădăjduiesc, la limpeziri necesare.
Sanda Golopenția
Întâlniri cu Solomon Marcus (ediție 2011)
Autor coordonator: Gheorghe Păun
Titlul cărţii exprimă exact scopul urmărit: să strângă laolaltă mărturii din partea celor care s-au întâlnit, în cele mai variate împrejurări, cu Solomon Marcus. Printre aceştia: Ana Blandiana, Andrew Bruckner, Cristian S. Calude, Marcel Danesi, Mircea Martin, Grigore C. Moisil, Nichita Stănescu, Sergiu Rudeanu, Umberto Eco şi Claude Lévi-Strauss. Întâlniri cu Solomon Marcus este o carte în două volume, cu peste 450 de contribuţii a căror varietate provine din varietatea preocupărilor lui Solomon Marcus.
Jurnal indirect I și II
La început n-a fost cuvântul. Arta fără muză. Filmar
Pătrunzătoare exerciții de admirație, țesute cu migală pe blazonul celei de a șaptea arte intrate în Olimpul marilor creații, cronicile cinematografice ale lui Romulus Rusan reconstituie vârstele filmului, izvorâte dintr-o insolită mitologie a imaginii.
Episodul de podcast, Portret Romulus Rusan II din seria Reziliența prin cultură, cu Ana Blandiana, poate fi urmărit aici: https://youtu.be/LWCSXIws6-o
Literatura între două lumi. Cronici, eseuri, dialoguri
Pe linia fină dintre lumi, în spațiul primitor al bibliotecii, acolo unde literatura se prelungește într-o miraculoasă odisee a cuvântului scris, criticul și istoricul literar Mircea Anghelescu se dedică unei cercetări laborioase, dar captivante prin puterea de pătrundere în țesutul de semne al cărților.
Episodul de podcast, din seria Reziliența prin cultură, cu Mircea Anghelescu, poate fi urmărit aici: https://youtu.be/pLxyzw5et5k
Nevoia de oameni
„Copil fiind, sufeream dacă, ieşind din casă, nu întâlneam, pe uliţa care şi azi se cheamă strada Iernii, alţi copii. Începeam a-i striga, chemându-i la joacă. Apăreau imediat pe la ferestre, de prin curţi, bucuroşi şi ei de chemarea mea, pentru înălţarea unui zmeu sau pentru un joc de-a v-ați ascuns. Această nevoie de fiinţe umane cu care să avem o senzaţie de a fi împreună într-un anume joc s-a păstrat pe tot parcursul vieţii, dar semnificaţia lui împreună s-ametamorfozat și s-a îmbogăţit mereu, jocul a fost mereu altul. Nevoia de oameni care la rândul lor să aibă nevoie de noi ne ajută să dăm un sens vieţii.”