A MURI PENTRU O IDEE - Despre viața plină de primejdii a filosofilor
„Costică Brădățan susține în mod grăitor că moartea nu este pur și simplu opusul vieții, ci că ea o traversează și îi conferă intensitate; moartea poate chiar să insufle vieții o nouă viață.”
Times Literary Supplement
„Cartea extrem de pătrunzătoare și provocatoare a lui Brădățan este o scrutare exemplară a vieții în toată complexitatea expresiilor sale, spirituale și corporale.”
Los Angeles Review of Books
„Costică Brădățan susține în mod grăitor că moartea nu este pur și simplu opusul vieții, ci că ea o traversează și îi conferă intensitate; moartea poate chiar să insufle vieții o nouă viață.”
Times Literary Supplement
„Cartea extrem de pătrunzătoare și provocatoare a lui Brădățan este o scrutare exemplară a vieții în toată complexitatea expresiilor sale, spirituale și corporale.”
Los Angeles Review of Books
„Brădățan pledează pentru o filosofie înțeleasă ca un gest profund întrupat, un act inseparabil de felul în care trăim, respirăm și murim în această lume.”
Marginalia Review of Books
„Cartea este impregnată de o subtilă joie de mourir, care, după cum ar spune Socrate al lui Platon, este doar cealaltă fațetă a unei cumpănite joie de vivre.”
Aspen Review
„Cărțile de filosofie sunt rareori captivante, dar Brădățan reușește o fascinantă explorare a situațiilor-limită existențiale în care filosofii nu-și mai pot susține adevărul decât plătind cu propria lor viață.”
Existential Analysis
Fișa tehnică
- An apariție
- 2025
- ISBN
- 978-630-6543-77-9
- Format
- 140 x 205 mm
- Număr pagini
- 320
- Tip copertă
- Cartonată
- Selecţie, traducere din limba engleză, prefaţă şi note
- Vlad Russo
„Adoptarea ideii că filosofia este o practică a transformării de sine ne face fundamental vulnerabili. Dacă o filosofie este autentică numai în măsura în care face corp comun cu cel care o practică, atunci filosoful seamănă cu dansatorul pe sârmă fără plasă de protecţie. Viaţa lui devine o perpetuă căutare a echilibrului: cel mai mic pas greşit, de o parte sau de alta, îi poate fi fatal. Dacă cedează în faţa pretenţiilor lumii cu preţul ruperii de filosofia sa, e pierdut; dacă ascultă de poruncile propriei conştiinţe cu preţul siguranţei personale, e iarăşi pierdut. Este exact situaţia pe care au avut-o de înfruntat Socrate, Hypatia, Morus, Bruno şi Patočka.”
„Formarea tradiţiilor intelectuale şi filosofice nu e guvernată de tipare strict raţionale, ci uneori de forme ale gândirii şi imaginaţiei mitice. Evenimentul violent al morţii acestor filosofi este înregistrat şi prelucrat de tradiţie potrivit principiilor ce guvernează crearea miturilor. Drept urmare, sfârşitul lor este transpus în mitologie. În chip invizibil, dar implacabil, «logica» mitului îşi pune amprenta asupra istoriei gândirii. Convenţional, tindem să credem că mitul subminează raţiunea, dar lucrurile sunt pesemne mai complicate.”
„Filosofii care «mor pentru o idee» nu trebuie doar să-şi «reducă la tăcere» trupul: mai important este să-l transforme într-un mijloc de a filosofa. Carnea lor trebuie să devină o seismogramă vie a propriei filosofii. Într-un sens, ideea n-are nimic radical. Filosofii, cercetătorii în ştiinţele cognitive şi psihologii au legat de multă vreme gândirea de corporalitate, sugerând că raţiunea ruptă de corp nu există. Faptul că suntem «făpturi întrupate» ne modelează mintea într-un mod esenţial şi plin de consecinţe.”
„Oamenii au murit «pentru o cauză» de când există pe lume. Au murit pentru Dumnezeu sau pentru semenii lor, pentru idei sau pentru idealuri, pentru lucruri reale sau imaginare, rezonabile sau utopice. Dintre toate variantele posibile de moarte voluntară, cartea de față se apleacă asupra filosofilor care mor de dragul filosofiei lor. Desigur, o asemenea moarte nu e lipsită de ironie: plăteşti cu cel mai preţios lucru ce ţi‑a fost dat (propria viaţă) pentru ceea ce de obicei trece drept activitatea cea mai lipsită de importanţă. Dar filosofilor – sau celor mai fascinanţi dintre ei – nu le lipseşte niciodată simţul ironiei. Într‑un anumit sens, A muri pentru o idee este un excurs într‑un domeniu încă necercetat: ontologia existenţei ironice.”