Centenar George Emil Palade - crestomație de familie
Autor II: Radu Șerban Palade
Editor: C. D. Zeletin
Prilejuit de centenarul nașterii lui George Emil Palade – primul român laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1974) –, volumul înglobează o colecție de texte adunate pe parcursul a câteva zeci de ani, care oglindesc personalitatea de excepție a medicului-cercetător.
Cartea cuprinde scrisori de familie, mărturii și amintiri ale unor oameni care l-au cunoscut pe savant, interviuri și articole apărute în publicații importante din țară și de peste hotare, fotografii de familie, precum și cercetări genealogice privitoare la familia Palade.
Prilejuit de centenarul nașterii lui George Emil Palade – primul român laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1974) –, volumul înglobează o colecție de texte adunate pe parcursul a câteva zeci de ani, care oglindesc personalitatea de excepție a medicului-cercetător.
Cartea cuprinde scrisori de familie, mărturii și amintiri ale unor oameni care l-au cunoscut pe savant, interviuri și articole apărute în publicații importante din țară și de peste hotare, fotografii de familie, precum și cercetări genealogice privitoare la familia Palade.
Fișa tehnică
- An apariție
- 2012
- Ediție
- I
- ISBN
- 978-606-8401-15-7
- Format
- 10,5 CM x 17,0 CM
- Număr pagini
- 1049
- Tip copertă
- Cartonată
„Crestomaţia de faţă ar fi putut fi foarte bine să se numească antologie sau florilegiu, analecte sau culegere. Gândind etimologic, antologia (gr. anthos, floare) şi florilegiul (lat. flos, floris, floare) presupun o selecţie de texte pentru frumuseţea lor, sau culegere (lat. colligere), care implică înţelesul de selecţie (texte «alese»). Am preferat însă crestomaţie (gr. khrêstos, folositor), mai rar întâlnit şi – poate pedant – pentru sensul de util pe care îl implică. Dar şi antologiile şi florilegiile şi culegerile sunt utile; am preferat însă termenul care evocă folositorul, într-un sens moral, gândind că este extrem de necesar să fim, prin această carte, folositori ţării care l-a dat pe George Emil Palade, România, necunoscut aşa cum se cuvine la el acasă. Spunem aceasta, întrucât, deşi au trecut aproape 40 de ani de la consacrarea cu Premiul Nobel, încă nu-i poartă numele nicio facultate de medicină din ţară, nici măcar cea pe care a absolvit-o şi a reprezentat-o ca anatomist, ceea ce nu se întâmplă în alte părţi ale lumii, unde există universităţi fericite de a-i fi ales numele pentru fronton, niciun bulevard, nicio stradă, nicio alee... Unele sondaje efectuate de televiziune au arătat că numele şi opera lui au, cu excepţia specialiştilor, o pătrundere precară în conştiinţa românilor din rândul cărora s-a ridicat şi pe care i-a ilustrat superlativ.”
(pp. 23-24)
„Chiar dacă nu se mai afla în țară, existența lui George Emil Palade a fost de-a lungul vieții mele un reper înalt, mai ales în privința minții lui de o acuitate mare, de un echilibru perfect și de o rapidă orientare spre esențial, în privința vieții devotate întru totul științei și, în consecință, descoperirilor epocale pe care le-a lăsat în urmă.
Eu sunt unul dintre admiratorii lui. Am avut de timpuriu revelația geniului său. Nimeni, niciunde și nicicând, nu mi-ar fi transmis mai bine inefabilul pe care îl presupune geniul. Dacă aș fi respirat în preajma lui Pasteur, n-aș fi fost impresionat mai mult.”