Sinele ca un altul
Preț redus

Sinele ca un altul

Scrisă de Paul Ricoeur la venerabila varstă de 77 de ani şi publicată în Franţa în 1990, lucrarea Sinele ca un altul poartă în mod inconfundabil toate semnele unei maturităţi intelectuale depline şi concentrează bogăţia unui parcurs filosofic exemplar care, de-a lungul unui secol traversat de diverse mode intelectuale, a reuşit să dezvolte o adevărată şcoală de gandire – hermeneutica filosofică.

Pentru cititorul roman care a avut ocazia să se familiarizeze încă din 1984 cu diverse traduceri ale lucrărilor lui Ricoeur (începând cu Metafora vie, trecand prin volumul de eseuri De la text la acţiune şi încheind cu Memoria, istoria, uitarea – pentru a fixa câteva repere esenţiale), Sinele ca un altul nu este doar o piesă care lipsea din portretul în mozaic al acestei gândiri de o curiozitate debordantă, aflată în dialog constant cu mai toate ştiinţele umaniste, ci însăşi cheia de boltă care dă sens intregului.

Paul Marinescu
36,00 RON 45,00 RON -20%
cu TVA

Scrisă de Paul Ricoeur la venerabila varstă de 77 de ani şi publicată în Franţa în 1990, lucrarea Sinele ca un altul poartă în mod inconfundabil toate semnele unei maturităţi intelectuale depline şi concentrează bogăţia unui parcurs filosofic exemplar care, de-a lungul unui secol traversat de diverse mode intelectuale, a reuşit să dezvolte o adevărată şcoală de gandire – hermeneutica filosofică.

Pentru cititorul roman care a avut ocazia să se familiarizeze încă din 1984 cu diverse traduceri ale lucrărilor lui Ricoeur (începând cu Metafora vie, trecand prin volumul de eseuri De la text la acţiune şi încheind cu Memoria, istoria, uitarea – pentru a fixa câteva repere esenţiale), Sinele ca un altul nu este doar o piesă care lipsea din portretul în mozaic al acestei gândiri de o curiozitate debordantă, aflată în dialog constant cu mai toate ştiinţele umaniste, ci însăşi cheia de boltă care dă sens intregului.

Paul Marinescu
PR-SIA-A01
Fișa tehnică
Traducător
Alina-Daniela Marinescu
Traducător II
Paul Marinescu
An apariție
2016
Ediție
I
ISBN
978-606-8401-91-1
Format
15,5 CM x 21,5 CM
Număr pagini
455
Tip copertă
Cartonată

Prin titlul Sinele ca un altul, am vrut să numesc punctul de convergenţă între trei intenţii filosofice majore care au condus elaborarea studiilor care alcătuiesc această lucrare.

Prima intenţie este de a sublinia primatul medierii reflexive asupra poziţionării imediate a subiectului, aşa cum este exprimată la prima persoană, la singular: „eu gandesc”, „eu sunt”. Această primă intenţie işi găseşte un sprijin in gramatica limbilor naturale, in măsura in care opoziţia dintre „sine” şi „eu” este stabilită la nivelul gramaticii. Totuşi, acest sprijin cunoaşte forme diferite, în funcţie de particularităţile gramaticale ale fiecărei limbi. Dincolo de corespondenţa generală între termenul francez soi, cel englezesc self, cel german Selbst, cel italian se şi cel spaniol simismo, gramaticile sunt divergente. Dar este vorba despre nişte divergenţe instructive, în măsura in care fiecare particularitate gramaticală clarifică o parte din sensul fundamental căutat. In cazul limbii franceze, soi este definit de la bun inceput ca pronume reflexiv. De-a lungul acestor studii, termenul va fi însă folosit într-un mod filosofic care incalcă restricţia subliniată de gramaticieni, potrivit căreia soi este un pronume reflexiv la persoana a treia (el, ea, ei). Restricţia poate fi ridicată, dacă termenul soi este apropiat de termenul se, care, la rândul lui, este raportat la verbe la modul infinitiv – după cum se spune: „se presenter [a se prezenta]”, „se nommer [a se numi]”.

„Implicarea enunţatorului în enunţare nu este oare identificată, fără nicio urmă de ambiguitate, prin posibilitatea de a adăuga formula dezvoltată de performativii expliciţi – „eu afirm că”, „eu poruncesc să”, „eu promit că” – tuturor actele ilocutoare? Eu-l nu este oare subliniat prin chiar acest prefix, şi oare nu tot prin intermediul acestui prefix eu-l işi atestă prezenţa in orice enunţare? ”


„Deriva pragmaticii spre un concept de sui-referinţă, unde accentul principal cade asupra factualităţii enunţării, nu poate fi impiedicată, decât dacă vrem să ne oprim un moment asupra unui anumit număr de paradoxuri, chiar de aporii, pe care le deschide pragmatica, de indată ce este chestionat statutul subiectului enunţării ca atare, şi nu doar actul enunţării considerat ca un fapt, în calitate de eveniment care se intamplă in lume, in chiar această lume din care fac parte lucrurile la care ne referim ad extra. Confruntarea cu aceste paradoxuri şi aporii este egală cu o situare în linia dreaptă a intrebării cine, – cine vorbeşte? – care a deschis problematica identificării. ”


„Plecând de la această separaţie intre dominaţie şi putere, constitutivă politicului, putem defini politica drept ansamblul practicilor organizate legate de distribuţia puterii politice, numită mai bine dominaţie. Aceste practici privesc la fel de bine raportul vertical intre guvernanţi şi cei guvernaţi, dar şi raportul orizontal intre grupurile rivale in distribuţia puterii politice. Conflictele specifice acestor sfere ale praxis-ului pot fi repartizate între trei nivele de radicalitate. ”