Ion Pillat

„Pentru Ion Pillat, rațiunea ultimă a existenței era poezia. Nu numai în sensul de a compune versuri, în definitiv ceva inerent oricărui scriitor autentic, dar şi în sensul de a urmări, de a citi, de a gusta poezia altora, cu o ardoare aproape identică actului creator propriu. În cazul lui Ion Pillat, poetul se găsește dublat de un fanatic al lecturii, nu mai puțin interesant ca atare. Ajuns la vârsta maturității, reciteşte mai mult decât citeşte, ducându-se mereu la textele esenţiale în accepţiunea părerilor sale ultime. Bineînţeles, nu mai avem a face cu ambalarea tânărului cu gusturi exclusivist moderne, din epoca de student la Paris, înainte de primul război mondial. Acum, mai stăpânit şi mai circumspect în alegerea lecturilor, spiritul său vădeşte totodată un eclectism deplin, în afară de moda timpului. Maeştrii veneraţi cu precădere aparţin de astă dată marii literaturi clasice de totdeauna: Dante, Shakespeare, Cervantes, Racine, La Fontaine, Goethe.”

Dinu Pillat, Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat