Pia Alimăneștianu

Pia

Pia Alimăneștianu (1872‒1962) a fost fiica lui Ion C. Brătianu și soră cu Ion I.C. Brătianu, prim-ministru al României în timpul Primului Război Mondial. Formarea sa a stat sub semnul academicienilor Spiru Haret și Ion Bianu, care i-au fost profesori. În vremea ocupației germane, a lucrat ca infirmieră la Spitalul nr. 108 din București și a ținut, totodată, un jurnal ce avea să vadă lumina tiparului în 1929. În perioada interbelică, s-a implicat într-o serie de proiecte culturale, educative și caritabile, prezidând înființarea unor asociații, așezăminte școlare sau de binefacere, cum ar fi: Liga Națională a Femeilor Române, Universitatea Liberă, Casa Copilului, Școala de educatoare de puericultură din București. În 1920, s-a căsătorit cu Alexandru Alimăneștianu, diplomat, economist și bancher, care a încurajat-o să-și reia scrisul. Opera sa cuprinde: Însemnări din timpul ocupaţiei germane (Imprimeria Independenţa, București, 1929), Dobrogea. File trăite (Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1936), Plaiuri olteneşti (Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1938), Prin Cetatea lui Bucur. Schițe (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1940) şi Trecutul viu. Schițe și amintiri (Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1940).

Pret 75,00 RON

„Pe Leliţa (Pia Alimăneștianu) aveam s-o reîntâlnesc în chip neaşteptat către asfinţitul vieţii mele, atunci când copilul care o vizitase demult se apropia de vârsta ei de altădată. Într-o seară, cu vreo zece ani în urmă, căutând prin biblioteca tatălui meu o carte, am dat peste două volume ale ei, Dobrogea şi Plaiuri olteneşti. M-am aşezat în fotoliu, curioasă, cu gândul să le frunzăresc, dar nu am mai putut să le las din mână, până nu le-am terminat.”

Monica Pillat