Reziliența
Cuvântul „reziliență” semnifică o aspirație esențială a ființei umane: aceea de a crede că putem rezista unui mediu de viață maltratant și că un eveniment traumatizant, individual sau colectiv, poate deveni un nou punct de plecare. […] După ce reziliența a fost definită ca o calitate, apoi ca un proces și, în final, ca o forță, în momentul de față semnificația sa este atât de extinsă, încât a devenit paradigma unei „noi renașteri” axate pe colaborare și văzute sub aspectele sale sociale, economice, psihologice și chiar politice.
Serge Tisseron
Episodul de podcast, din seria Reziliența prin cultură, cu dl. Lucian Negoiță, poate fi urmărit aici: bit.ly/Podcast-Lucian-Negoita
Cuvântul „reziliență” semnifică o aspirație esențială a ființei umane: aceea de a crede că putem rezista unui mediu de viață maltratant și că un eveniment traumatizant, individual sau colectiv, poate deveni un nou punct de plecare. […] După ce reziliența a fost definită ca o calitate, apoi ca un proces și, în final, ca o forță, în momentul de față semnificația sa este atât de extinsă, încât a devenit paradigma unei „noi renașteri” axate pe colaborare și văzute sub aspectele sale sociale, economice, psihologice și chiar politice.
Serge Tisseron
Fișa tehnică
- Traducător
- Alina-Daniela Marinescu
- An apariție
- 2020
- Ediție
- I
- ISBN
- 978-606-8944-16-6
- Format
- 10,8 CM x 17,8 CM
- Număr pagini
- 168
- Tip copertă
- Broșată
Dorința noastră a fost aceea de a reconstitui aici diferitele accepții ale acestui termen [de reziliență]. Această sarcină este cu atât mai importantă cu cât reziliența rămâne în centrul multor dezbateri, chiar dacă s-a înregistrat o evoluție a acestora din momentul în care termenul a fost lansat în Statele Unite în anii 1950 și a fost adoptat apoi în Franța 30 de ani mai târziu. În momentul de față, ca și mai înainte, orice discurs despre reziliență dezvăluie lucruri atât despre cel care vorbește, cât și despre ceea ce vorbește.
Majoritatea cercetătorilor admit faptul că această capacitate de reziliență a unui subiect presupune oricând factori interni de ordin genetic, cognitiv și comportamental, și factori care țin de mediul de viață. De aici rezultă faptul că ea poate varia la același subiect în funcție de momente, împrejurări și de încercările la care ne supune viața, însă lucrurile din viața de zi cu zi pot avea și ele o contribuție importantă.
Rădăcina latină a cuvântului [„reziliență”] ‒ resilire ‒ ne poate sugera o [...] explicație: a se elibera de efectele unui traumatism. Astfel concepută, reziliența nu mai este puterea de a rezista, ci aceea de a fi capabil de a se reconstrui după un șoc. În practică, vom vedea că aceste semnificații coexistă: reziliența este în același timp capacitatea de a rezista unui traumatism și cea de a se reconstrui în urma lui.