ORE FRANCEZE I (1973‒1977) | ORE FRANCEZE II (1981‒2001)
Emblematice mărturii ale unei lumi de o remarcabilă creativitate, dialogurile purtate de Ion Pop cu o suită de personalități ale culturii franceze impresionează prin sonoritatea marilor teme ce răzbat dincolo de filele cărților ori de cartografia vieții pariziene.
ORE FRANCEZE I (1973‒1977)
Emblematice mărturii ale unei lumi de o remarcabilă creativitate, dialogurile purtate de Ion Pop cu o suită de personalități ale culturii franceze impresionează prin sonoritatea marilor teme ce răzbat dincolo de filele cărților ori de cartografia vieții pariziene. Cel dintâi volum de Ore franceze captează un timp interstițial, unic și privilegiat, între ale cărui repere intuim o galerie de biografii exemplare, cu itinerare creatoare distincte. Pentru Ion Pop, a descoperi omul din umbra unei mari opere înseamnă, de fiecare dată, a descinde în arhitectura lăuntrică a interlocutorului său, pentru a căuta impulsul ideilor, zonele de interes ori afinitățile intelectuale ce conferă spațiului cultural francez o efervescență cu totul aparte. Parisul și, uneori, Geneva devin reperele unei geografii deopotrivă reale și spirituale, în care lumea de azi se întâlnește cu cea de ieri, iar noile explorări în lingvistică, psihanaliză și hermeneutică se întrepătrund adesea cu ecourile suprarealismului și avangardei literar‑artistice din primele decenii ale veacului trecut.
ORE FRANCEZE II (1981‒2001)
Reluată între anii 1981 și 2001, seria de convorbiri cu iluștri reprezentanți ai culturii franceze din ultimele decenii ale secolului al XX-lea stă sub semnul privirii retrospective și al unei stăruitoare explorări a relației dintre circumstanțele istorice și actul creator. În acest univers polifonic, în imediata apropiere a unor voci deja cunoscute, ajunse la vârsta deplinei afirmări, descoperim numeroși scriitori de o frapantă originalitate, dar și reprezentanți de seamă ai unor importante curente de gândire. Cu finețea și minuțiozitatea intelectualului pasionat de geneza și receptarea operei artistice, Ion Pop își afirmă deschiderea spre noi teme de dialog, precum spectacolul lumii literare franceze, jocurile de semnificații și autonomia limbajului, construind totodată temeinice punți culturale între Franța și România. Pe fundalul de lumini și umbre al memoriei, întrebările sale se îndreaptă, și de data aceasta, spre plasma biografică din care se cristalizează o conștiință critică sau artistică, întemeiată pe principiul libertății spiritului.
Fișa tehnică
- An apariție
- 2024
- ISBN
- 978-630-6543-42-7
- ISBN Vol. I
- 978-630-6543-43-4
- ISBN Vol. II
- 978-630-6543-44-1
- Format
- 105 x 170mm
- Număr pagini
- Vol. I: 560; Vol. II: 640
- Tip copertă
- Cartonată; Casetă carton
„De vreme ce opera există, de ce ar mai fi nevoie şi de o altă mărturie a autorului? Nu este ea, opera, gândul cel mai rotund şi cea mai deplină faptă a scriitorului, a artistului? La ce bun, atunci, acest adaos din afară al vorbelor? Şi totuşi, un public din ce în ce mai larg aşteaptă şi ascultă şi cealaltă voce, de dinainte sau de după carte. Poate pentru că, dincolo de presupusa ei perfecţiune, opera lasă întotdeauna un spaţiu de umbră, nerostit, pe care foamea noastră de sens îl doreşte mai limpede, poate pentru că nevoia noastră de real, de cât mai mult omenesc, cere, lângă cuvântul scris „definitiv”, şi căldura prezenţei unei voci mai apropiate, traducând o frământare mai mult, înscriind opera realizată şi pe cele ce vor veni în proiectul unui destin uman mai complex, într‑un orizont de întrebări şi răspunsuri ce trec de frontierele cărţilor.”
„Întrebătorul a fost favorizat încă o dată de soartă, fiindcă i-a fost dat să se întoarcă, pentru un popas oarecum simetric cu celălalt, din anii ’70, în Parisul primelor întâlniri cu câţiva dintre oamenii de cultură cei mai de vază din spaţiul lingvistic francez. Pe unii i-a regăsit, cu opere îmbogățite şi pe şantiere deschise; alţii, nu puţini, plecaseră Dincolo, pentru totdeauna. S-au ivit, astfel, ocazii pentru confruntări la o anumită distanţă în timp cu propriul scris, au apărut însă şi nume noi şi, mai ales, alte interogaţii. Scena pe care s-au desfăşurat majoritatea dialogurilor a rămas aceeaşi – Parisul, îndeosebi cel al ultimului deceniu al veacului al XX-lea.”
„Reporterul improvizat de atunci ştie acum că experienţa merita să fie făcută. Căci, precum în multe alte călătorii, i s-a confirmat cât de adevărată şi plină de sens este simpla propoziţie: „Pretutindeni trăiesc oameni”, iar întâlnirile cu aceşti scriitori şi artişti au însemnat tot atâtea argumente pentru comunicare.”
„În multe privinţe, piesele se schimbaseră, era un alt Paris. Dar a rămas la fel de viu spaţiul reflecţiei şi al interferenţelor culturale, un loc al întrebărilor care se pot adresa fără violenţă şi la care se răspunde cu necesara seninătate de spirit a celor ce caută, printre atâtea agresiuni ale zilei, adevărurile fragile în care n‑au încetat să creadă.”
„Lume şi lumi, ceasuri încercând a fi potrivite, cât de cât, la aceeaşi oră; ore „franceze”, aici, dar poate şi timp pur şi simplu, trăit şi gândit, atât cât sunt în stare să înregistreze şi să exprime nişte frânturi din „universalul reportaj”. Memorie chemând, oricum, la rememorare activă, răspunsuri invitând la noi interogaţii.”