Dialog despre natura umană
Nou

Dialog despre natura umană

Într-un dialog dens și pasionant, Boris Cyrulnik și Edgar Morin, doi dintre gânditorii francezi cei mai apreciați, preocupați să înțeleagă resorturile umanului, descoperă punctele de convergență dintre diferite domenii ale cunoașterii, precum biologia, sociologia, psihologia, etologia și antropologia.

12,00 RON
cu TVA
  • Security policy (edit with Customer reassurance module) Security policy (edit with Customer reassurance module)
  • Delivery policy (edit with Customer reassurance module) Delivery policy (edit with Customer reassurance module)
  • Return policy (edit with Customer reassurance module) Return policy (edit with Customer reassurance module)

Într-un dialog dens și pasionant, Boris Cyrulnik și Edgar Morin, doi dintre gânditorii francezi cei mai apreciați, preocupați să înțeleagă resorturile umanului, descoperă punctele de convergență dintre diferite domenii ale cunoașterii, precum biologia, sociologia, psihologia, etologia și antropologia. Ei constată că dezvoltarea creierului nu poate fi disociată de apariția formelor complexe de limbaj și de evoluția culturii, că intelectul și nivelul cerebral sunt interdependente, iar dimensiunea spirituală a omului, uimitoare prin caracterul său imprevizibil, se regăsește în toate aceste ecuații complexe ale naturii. Împotriva cercetărilor fragmentate prin procedee tehnico-științifice, cei doi autori propun o cultură a dialogului interdisciplinar și pledează pentru un nou mod de gândire, bazat pe conexiune, comunicare și empatie, pentru că tocmai în adâncul ființei umane este înscrisă întreaga organizare a lumii din care face parte.

BC-DDNU
Fișa tehnică
An apariție
2021
ISBN
978-606-8944-56-2
Format
120 x 208 mm
Număr pagini
96
Tip copertă
Broșată

Boris Cyrulnik este un neuropsihiatru și psihanalist francez, cunoscut pentru lucrările sale despre conceptul de reziliență și teoria atașamentului. A predat etologie clinică la Facultatea de Medicină din Marsilia (1974-1987), coordonând, totodată, un grup de cercetare la spitalul din La Seyne-sur-Mer, lângă Toulon (1972-1991), iar din 1995, a devenit director de educație la Universitatea din Toulon. Este autorul a numeroase cărți și articole, bibliografia sa cuprinzând peste 20 de volume individuale și 200 de articole științifice. Dintre lucrările publicate amintim (selectiv): Mémoire de singe et paroles d’hommes, Paris, Hachette, 1983; Sous le signe du lien, Paris, Hachette, 1989; La Naissance du sens, Paris, Hachette, 1991; Les Nouritures affectives, Paris, Odile Jacob, 1993; L’Ensorcellement du monde, Paris, Odile Jacob, 1997; Un merveilleux malheur, Paris, Odile Jacob, 1999; Dialogue sur la nature humaine (cu Edgar Morin), Paris, Éditions de l’Aube, 2000; L’Homme, la Science et la Société, Paris, Éditions de l’Aube, 2003; La Murmure des fantômes, Paris, Odile Jacob, 2003; Parler d’amour au bord du gouffre, Paris, Odile Jacob, 2004; La Petite Sirène de Copenhague, Paris, Éditions de l’Aube, 2005; Mourir de dire: La honte, Paris, Odile Jacob, 2010; Quand un enfant se donne „la mort”, Paris, Odile Jacob, 2011; Résiliences. Connaissances de bases (avec Gérard Jorland), Paris, Odile Jacob, 2012; Les Amês blessée, Paris, Odile Jacob, 2014; L’Impossible Paix en Méditerannéee (cu Boualem Sansal, dialog animat de José Lenzini), Paris, Éditions de l’Aube, 2017; La Tentation du Bien est beaucoup plus dangereuse que celle du Mal (cu Tzvetan Todorov, dialog animat de Nicolas Truong), Paris, Éditions de l’Aube, 2017; Psychothérapie du Dieu, Paris, Odile Jacob, 2017.

Edgar Morin este sociolog și filosof, director emerit de cercetare la Centrul Național pentru Cercetări Științifice din Franța, membru fondator al Colegiului Internațional și membru al Centrului Internațional pentru Cercetări Transdisciplinare. Gânditor cu o viziune globală asupra societății, a elaborat conceptul de „gândire complexă” și a reconsiderat paradigma naturii umane. A publicat aproximativ 60 de cărți (apărute în peste 40 de țări), în care abordează o sferă largă de discipline, precum filosofia, antropologia vizuală, sociologia, politica, teoria sistemelor, ecologia, educația, biologia moleculară. Este doctor honoris causa al numeroase universități din întreaga lume. Dintre lucrările publicate amintim (selectiv): L’An zéro de l’Allemagne, Paris, Éditions de la Cité Universelle, 1946; L’Homme et la Mort, Paris, Éditions Corréa, 1951; Les Stars, Paris, Le Seuil, 1957; L’esprit du temps. Essai sur la culture de masse, Paris, Grasset-Fasquelle, 1962; Commune en France. La métemorphose de Plodémet, Paris, Fayard, 1967; Le Paradigme perdu: la nature humaine, Paris, Le Seuil, 1973; La Méthode, 6 vol. Paris, Le Seuil, 1977-2004; Sociologie, Paris, Fayard, 1984; Penser l’Europe, Paris, Gallimard, 1987; Introduction à la pensée complexe, Paris, ESF, 1990; Amour, Poésie, Sagesse, Paris, Le Seuil, 1997; Relier les connaissances, Paris, Le Seuil, 1999; Les Sept Savoirs nécessaires à l’éducation du futur, Paris, Le Seuil, 2000; Dialogue sur la nature humaine (cu Boris Cyrulnik), Paris, Éditions de l’Aube, 2000; Pour une politique de civilisation, Paris, Arléa, 2002; Culture et Barbarie européennes, Paris, Bayard, 2005; La Voie: pour l’avenir de l’humanité, Paris, Fayard, 2011; Penser global: L’humain et son univers, Paris, Robert Laffont, 2015; Ecologiser l’Homme, Paris, Lemieux Éditeur, 2016; Connaissance, Ignorance, Mystère, Paris, Fayard, 2017; Le Cinéma: Un art de la complexité, Paris, Nouveau Monde Éditions, 2018.

„Cred că, în ceea ce privește ideile, putem alege. Fie luăm hotărârea să fim specialiști într-un anumit domeniu, o situație foarte confortabilă din punct de vedere intelectual, întrucât este suficient să acumulăm din ce în ce mai multe informații despre un subiect tot mai precis: ajungem atunci, așa cum se spune, să știm totul despre nimic. Fie decidem să fim generaliști, adică să ne preocupăm, câte puțin, de fizică, chimie, biologie, medicină legală, psihologie: ajungem atunci să nu ne mai specializăm în niciun domeniu, dar să avem cea mai bună opinie despre persoana care stă în fața noastră și pe care o numim ființă umană. Acestea sunt două atitudini, două politici total diferite ale cunoașterii...” (Boris Cyrulnik)

„Gândirea occidentală (iar aceasta este cea mai mare capcană a ei) a ajuns la concluzia că un fragment poate fi separat de întreg, însă fragmentul este o parte a întregului. Specialiștii noștri au obținut performanțe atât de bune, încât discursul lor social a admis faptul că fragmentul poate fi separat de întreg. Se decupează o parte, se face o fragmentare artificială, dar e o fragmentare didactică. După ce am folosit-o în scop experimental, uităm sau refuzăm să o reintegrăm în întreg.”

„Or, pentru ca un creier să lucreze, e necesar nu numai ca el să funcționeze, ci e nevoie ca această funcționare să fie stimulată de mediul matern, de limba pe care o învățăm, de cultură. Astfel spus, intelectul nu funcționează decât prin cultură și creier. O ființă în afara culturii nu este decât un primat neevoluat, care nu poate să-și dezvolte funcțiile intelectuale. Ne dăm seama în acel moment de interdependența extraordinară dintre cultural și psihologic, pe de o parte, și cerebral și biologic, pe de altă parte.”

„Un lucru paradoxal este acela că ființa întinerește tot timpul. Procesul uman nu este un proces de uzură, precum cel al mecanismului, ci o reîntinerire care, de altfel, este însoțită de un proces de regenerare. Într-adevăr, când respirăm, inhalăm oxigen care ne detoxifică celulele; bătaia inimii este pompa care face să circule acest sânge oxigenat și elimină sângele plin de toxine. Viața este un proces continuu de reîntinerire.”

„Viața este o navigare pe un ocean de incertitudini, trecând prin arhipelaguri de certitudini. Luăm parte la o aventură colectivă necunoscută, dar fiecare și-o trăiește pe a sa proprie. Fiecare este sigur că va muri, dar nimeni nu știe când și în ce împrejurări. Bineînțeles, riscăm în acest caz să fim cu totul copleșiți de angoasă. În opinia mea, putem să ripostăm față de angoasă prin comuniune, comunitate, iubire, participare, poezie, joc..., toate aceste valori din care e făcută viața.”

„O cultură trebuie, în același timp, să se deschidă și să se închidă. Să se închidă în sensul în care ea trebuie să-și mențină structura, identitatea ‒ întrucât deschiderea totală reprezintă destrămare. Dar deschiderea rămâne singura modalitate de a se îmbogăți, adică de a integra ceva nou fără a se dezintegra.”

Clienții care au cumpărat această carte, au cumpărat și