Noi apariții
André Scrima
ANDRÉ SCRIMA (1925‒2000), membru al „Rugului aprins” (Mănăstirea Antim), arhimandrit al Patriarhiei Ecumenice, reprezentant personal al patriarhului Athenagoras la Conciliul Vatican II, părinte duhovnic al Mănăstirii „Sf. Gheorghe” din Deir el Harf (Liban), profesor co-fondator al Institutului de Studii Islamo-Creștine din Beirut, membru al Colegiului Noua Europă – Institut de Studii Avansate din București.
Publicații: Timpul Rugului aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană (Humanitas, 1996; trad. it., Edizioni Qiqajon, 2018); Despre isihasm (Humanitas, 2003); Teme ecumenice (Humanitas, 2004); Duhul Sfânt și unitatea Bisericii. „Jurnal” de Conciliu (Anastasia, 2004); Antropologia apofatică (Humanitas, 2005; trad. engl., Gorgias Press, 2016); Biserica liturgică (Humanitas, 2005); Comentariu integral la Evanghelia după Ioan (Humanitas, 2008; trad. fr., Cerf, 2017); Experiența spirituală și limbajele ei (Humanitas, 2008); Ortodoxia și încercarea comunismului (Humanitas, 2008); Funcția critică a credinței (Humanitas, 2011).
DUHUL SFÂNT ȘI UNITATEA BISERICII. „JURNAL” DE CONCILIU
Volum în curs de apariție.
Ce altceva reprezintă reflecția sa teologică, pledoaria pentru dialog, efortul de a face posibile întâlniri și de a transmite chipul lăuntric al Ortodoxiei în lumea care-l ignora, decât o mărturie a celui care ascultă planul lui Dumnezeu? Viața tânărului Scrima fusese o suită de momente imprevizibile, în care chemarea „din polul plus” s-a manifestat cu neputință de tăgăduit.