CUM ÎȚI VEI MĂSURA VIAȚA?
Nou

CUM ÎȚI VEI MĂSURA VIAȚA?

Explorând una dintre cele mai profunde interogații adresate lumii contemporane, Clayton M. Christensen încearcă să identifice numitorul comun al multiplelor dimensiuni care dau sens existenței umane, de la relațiile de familie până la complexa activitate din marile companii.

15,00 RON
cu TVA
  • Security policy (edit with Customer reassurance module) Security policy (edit with Customer reassurance module)
  • Delivery policy (edit with Customer reassurance module) Delivery policy (edit with Customer reassurance module)
  • Return policy (edit with Customer reassurance module) Return policy (edit with Customer reassurance module)

Explorând una dintre cele mai profunde interogații adresate lumii contemporane, Clayton M. Christensen încearcă să identifice numitorul comun al multiplelor dimensiuni care dau sens existenței umane, de la relațiile de familie până la complexa activitate din marile companii. De aceea, în centrul preocupărilor sale se află fericirea omului, pe care o consideră unicul etalon al evaluării succesului în viață și o adevărată sursă de armonie socială, îndeosebi atunci când este însoțită de conștiința clară a unui scop nobil și a unor înalte valori morale, precum onestitatea și integritatea. Pornind de la o suită de modele inovatoare în domeniul dezvoltării afacerilor, Christensen își extinde teoriile dincolo de sfera mediului organizațional, pentru a demonstra că managementul oferă numeroase oportunități de afirmare a întregului potențial uman.

CIMV
Fișa tehnică
Traducător
Victor-Florin Hulber
An apariție
2022
ISBN
978-606-8944-85-2
Format
120 x 170 mm
Număr pagini
64
Tip copertă
Cartonată
Desene și gravuri
Vasile Anghelache

„Cursul meu de la Harvard Business School este structurat în așa fel încât să-i sprijine pe studenți să înțeleagă ce înseamnă teoria bunului management și cum o pot aplica. Pe acest nucleu adaug apoi diferite modele sau teorii care îi ajută să reflecteze asupra multiplelor dimensiuni pe care funcția unui manager general le implică în stimularea dezvoltării și a inovației. De-a lungul fiecărei lecții, analizăm câte o companie prin filtrul acestor teorii, explicând de ce a ajuns în situația respectivă și examinând acțiunile manageriale care conduc la rezultatele așteptate. În ultima zi de curs, îmi provoc studenții să aplice aceste perspective teoretice asupra lor înșiși, iar apoi să ofere răspunsuri convingătoare la trei întrebări. Prima: cum pot fi sigur că voi fi fericit în carieră? A doua: cum pot fi sigur că relația mea cu soția/soțul și cu familia va deveni o sursă de fericire de lungă durată? A treia: cum pot fi sigur că nu voi încălca legea?”

„Una dintre teoriile ce deschide o importantă perspectivă asupra primei întrebări – cum putem fi siguri că vom fi fericiți în viitoarea noastră carieră – este cea formulată de Frederick Herzberg, care afirmă că nu banii sunt cel mai puternic stimulent în viață, ci oportunitatea de a învăța, de a ne asuma responsabilități, de a-i ajuta pe ceilalți și de a fi recunoscuți pentru realizările noastre.”

„Managementul poate fi cea mai nobilă profesie atunci când este practicat așa cum trebuie. Nicio altă ocupație nu oferă atât de multe posibilități de a-i ajuta pe ceilalți să învețe și să se formeze, să-și asume responsabilități, să fie recunoscuți pentru realizările lor și să contribuie la succesul unei echipe.”

 

„Le promit studenților că, dacă își vor valorifica timpul pentru a afla care este scopul vieții lor, își vor aminti de aceasta ca de cea mai importantă descoperire pe care au făcut-o la Harvard Business School. Dacă nu-l vor afla, vor naviga fără cârmă și vor fi striviți în marea agitată a vieții.”

  

„Dacă veți analiza principala cauză a dezastrelor în afaceri, veți descoperi, de fiecare dată, această predispoziție către eforturi ce oferă o satisfacție imediată. Privind viețile personale printr-o lentilă asemănătoare, veți observa cu surprindere un model invariabil: oamenii alocă tot mai puține resurse pentru lucrurile despre care spuneau cândva că sunt cele mai importante pentru ei.” 

„Până la urmă, angajații nici măcar nu se gândesc dacă felul în care-și îndeplinesc sarcinile le-ar putea asigura succesul. Au acceptat prioritățile și procedurile de urmat mai degrabă din instinct și prin asumare decât printr-o decizie explicită – ceea ce înseamnă că au creat o cultură.”