Scrieri 6. Poezie italiană

Poezia lirică a Renaşterii italiene este dominată de sonet. Preluat de la Şcoala Dulcelui Stil Nou a Evului Mediu şi cultivat cu fervoare în aceste vremuri de înalt reviriment spiritual, el nu avea să mai fie vreodată obiectul unei atât de religioase devoţiuni, nu avea să mai găsească o atât de largă preţuire printre artişti şi printre toţi cei în tangenţă cu spiritualitatea vremii. Descoperim în această receptivitate rar întâlnită expresia gustului pentru cizelat şi desăvârşit, pentru acurateţea lucrării umane. El reprezenta o jubilaţie a formei, o frenezie a frumuseţii verbale şi se plasa în ordinea canonului. (…)

Sonetul venea, cu mica lui mare bogăţie, să răspundă şi el nevoii de desăvârşire a poetului. Fusese inventat cu peste o sută de ani în urmă, dar artistul Renaşterii, sensibilizat la rigorile disciplinei impuse de armonie, redescoperea în el o posibilitate de verificare a puterii lui de a introduce un sistem în elementele disparate ale aceleiaşi categorii estetice şi a descoperi noul, deci de a se regăsi în rodul aptitudinii creatoare.

C.D. Zeletin

„Unul dintre sentimentele pentru care poeţii sonetului din Renaşterea italiană au fost mai puţin sensibili este sentimentul iubirii de patrie. El e slab reprezentat în una din cele mai cultivate forme de poezie, tocmai într-o epocă în care avea îndreptăţiri pentru o puternică afirmare. Italia era fărâmiţată în stătuleţe, împărţire convenabilă burgheziei în acel moment. Sudul Italiei se macera sub stăpânire spaniolă, nordul era veşnic ameninţat de invazii.”

„Ca să descoperi geniul unui artist, trebuie să-I străbaţi itinerarul suferinţei...”

„Suflet concentrat, dăruit de cele mai multe ori unei uitării de sine pe care doar Beethoven s-o mai fi cunoscut, Michelangelo nu închină poezia confesiunii uşoare. Mişcarea interioară căreia versul său îi dă glas este, adeseori, un de profundis clamavi, un mod singular şi infailibil de comunicare a frământării sufleteşti.”

„Dar este Michelangelo poet? Nu cumva poezia sa e un epifenomen al artelor plastice în care a excelat? Însuşi faptul că întrebarea, perpetuată câteva sute de ani, stăruie şi astăzi e de natură să fi căpătat implicit un răspuns afirmativ, altfel problema aceasta ar fi fost clasată în procesul calm, dar apodictic al sedimentării valorilor în timp... Mari istorici ai literaturii italiene şi mari critici literari îl ignoră pe Michelangelo poetul.”

- viata-medicala.ro