Preț redus

Am fost martor. Istoria literară ca depoziție

Între specialiști, Mircea Anghelescu e bine cunoscut și respectat. În ce mă privește, îl știu – fără să fiu specialist – de-o viață. […] Prețuirea mea pentru știința lui de carte, pentru răbdarea lui analitică, pentru amploarea și temeinicia șantierului lui de cercetare e mereu confirmată de cărțile sale, insuficient aduse la rampă de echipa de zgomote care dă tonul în publicistica românească.

Andrei Pleșu, „Seducția erudiției” (Dilema Veche)

Critica „de întâmpinare”, critica literaturii care se scrie şi se publică sub ochii noştri nu este numai depoziţia unui martor, ci şi intervenţia unui combatant, a unui actor într-o piesă contemporană; istoricul literar, care comentează cărţi ale unor autori dispăruţi şi adaugă interpretării propuse de criticii de atunci propriile sale opinii, formate ca urmare a unor evoluţii, apariţiei unor noi perspective sau do¬cumente, este martorul pur şi simplu, martorul apărării de obicei, care motivează şi solicită tribunalului public o sentinţă mai nuanțată sau mai favorabilă.

Mircea Anghelescu

15,00 RON 30,00 RON -50%

cu TVA

Andrei Pleșu, „Seducția erudiției” (Dilema Veche)

Mircea Anghelescu

Autor Mircea Anghelescu

Referință: MA-AMM-A01

Fișa tehnică

An apariție: 2017
Ediție: I
ISBN: 978-606-8944-00-5
Format: 14,5 CM x 20,5 CM
Număr pagini: 286
Tip copertă: Broșată

Sarcina comentatorului profesionist al cărţilor, fie el critic, istoric literar sau chiar profesor, ar trebui deci să fie aceea de a găsi şi a transmite celor care îl citesc promisiunea unei bucurii a lecturii şi câteva dintre argumentele care să o susţină.

Cititor şi totodată inchizitor al textelor unei literaturi niciodată cuprinsă în întregime, acest comentator este de fapt martor al unui proces cunoscut şi repetat de reevaluare la care în acelaşi timp contribuie. (…) Mărturia lui poate fi mai utilă în textele sale care se concentrează asupra unui domeniu de elecţiune, pe care îl cultivă de câteva decenii: în cazul de faţă, este vorba probabil de felul în care literatura se reflectă în viaţa scriitorilor înşişi, fie în texte direct memorialistice (I.D. Sîrbu, Radu Petrescu, Vintilă Horia ş.a.), fie în reconstituiri documentare (Gr. T. Popa, Anton Golopenţia, Dinu Pillat), fie în texte subsumate, note de călătorie de pildă (Odobescu, Duiliu Zamfirescu, Adrian Marino). Am adăugat câteva texte care comentează situaţii speciale ale autorilor în contextul unor discuţii mai „delicate” de ordin etnic sau politic şi prezentarea unor activităţi literare puţin cunoscute astăzi, cu reverberaţii politice importante, de pildă centenarul Caragiale din 1952.

Mircea Anghelescu

„Cum ar fi arătat deci literatura română în care Budai-Deleanu şi-ar fi putut publica Ţiganiada la începutul secolului al XIX-lea şi Eminescu ar fi găsit-o în Lepturariul lui Pumnul? Cum ar fi arătat literatura română dacă cele câteva sute de exemplare ale „însemnărilor” lui Golescu s-ar fi răspândit încă dinainte de 1828, de epoca reformelor impuse şi de valul de călătorii în străi-nătate din anii ‘40? Putem visa, dar de ştiut, n-o vom şti niciodată...”

„Imaginea noastră despre noi înşine şi istoria recentă care ne implică se revizuieşte şi se precizează încontinuu, pe măsură ce noi interpretări şi surse documentare apar şi sunt puse la contribuţie. Aceste noi interpretări şi surse vin cel mai adesea din spaţiul cultural, inclusiv din cel literar, în care trăim cu toţii într-un fel sau altul, chiar fără a fi conştienţi de asta.”