Scrieri 7. Poezie franceză

„A încetat din viață C. D. Zeletin: câți dintre cei care au aflat trista veste știau că dispare odată cu el una dintre marile figuri ale culturii române contemporane, un poet-traducător și un moralist cum n-am avut mulți? [...] Editura Spandugino, prin cele 7 volume de Scrieri ale lui C. D. Zeletin publicate între 2012 și 2020, a făcut culturii noastre un cadou de zile mari. Așa cum se întâmplă deseori în cazul destinelor împlinite, ultimul volum al seriei, al șaptelea, ieșea de sub tipar acum câteva săptămâni, atunci când autorul părăsea această lume, închizând astfel cercul de aur al unei vieți închinate creației.”

Mihai Zamfir, „Salvarea prin traduceri”, România literară, anul LII, martie 2020

Începutul încercărilor mele de a traduce poezie franceză urcă spre anii 1950, când încercam să transpun în română din Les Châtiments de Victor Hugo, întâia parte din Expiation şi Chanson d’automne de Paul Verlaine, care, trecut încă de pe atunci prin zeci de variante, nu şi-a găsit nici până astăzi forma finală. Mai târziu, aceste încercări au atras atenţia unchilor mei, Nicolae Brăescu şi Emil Palade, primul o fire luminoasă de artist cu sufletul înnobilat de o permanentă nostalgie italică, al doilea beneficiarul unei solide culturi de tip german, amândoi însă buni cunoscători ai limbii şi ai literaturii franceze. Lor le citeam, pe lângă tălmăcirile unor aubade medievale, poezii din Ronsard, Leconte de Lisle şi Charles Baudelaire şi traduceam împreună, în raiul părintesc din Burdusacii Zeletinului.

C. D. Zeletin

Specific traducerilor lui C. D. Zeletin e mai întâi faptul că în versiunea românească nu apar încărcături, surplusuri verbale, care de obicei îngreunează versul sau chiar îl falsifică. […] În al doilea rând, C. D. Zeletin are un ochi și o ureche foarte atente la forma şi sunetul originalului. O adevărată „școală a sonetului“ se face simţită – pozitiv – în toate aceste transpuneri. Pentru a le restitui în româneşte, el păstrează cu rigoare alternanţa versurilor masculine şi feminine; alternanță care este unul din elementele ce asigură timbrul specific. Pentru a-l realiza, C. D. Zeletin inversează adesea două versuri din original: în felul acesta, progresia ideii are alt parcurs în traducere, discursul ca atare e modificat, dar sunetul său rămâne acelaşi. Această libertate de aşezare a versurilor dă un fel de prospeţime expresiei: memoria lectorului pasionat de Baudelaire e pusă, o clipă, la încercare, contrazisă, pentru a fi apoi pe deplin răsplătită.

Ștefan Aug. Doinaș

Urmare a unei îndelungi activităţi literare, antologia de astăzi adună o parte a ostenelilor mele de peste 45 de ani în tălmăcirea liricii franceze. Elaborată fără nicio grabă, aleasă dintr-un volum apreciabil de variante, ea s-a desprins lăsând afară poezii ce pot fi oricând alcătuite în antologii de sine stătătoare. Ea selectează poezii pe criteriul frumuseţii. În acest sens, antologia noastră este o carte a capodoperelor.

C. D. Zeletin