Bulevardele vieții

Alăturând eseuri, pagini de jurnal, conferințe și dialoguri care descriu spații, obiecte, oameni și momente ale vieții proprii câtorva texte despre cărți, volumul constituie o recapitulare nesistematică în care invitațiile de colaborare pe teme date, întrebările interviurilor și interpelările lecturilor au avut un rol declanșator important. El evocă trasee, de la bulevardele care se succed unind peste Ocean Bucureștiul cu orașul american Providence, la localitățile și țările popasurilor sau ale drumețiilor de suflet (Bozovici, Breb, Săpânța, New York, Paris, Mexic, Spania, Santorini, Timișoara, America, Maramureș, Franța) și etape existențiale: anii de școală, de facultate, cu arestările și ședințele de demascare ale epocii; anii de cercetare (în domeniul lingvisticii structurale, al pragmaticii și semioticii, dar și pe teren, în Maramureș sau la Woonsocket, R.I.) alături de Al. Rosetti, Mihai Pop, Ovidiu Bîrlea, Marius Sala, Solomon Marcus, Thomas A. Sebeok; exilul, începând din 1980; revenirea în România după 1989; proiectele care se clarifică treptat prin munca meditată în arhive din România, Franța sau America, ducând la publicarea mai multor volume postume ale lui A. Golopenția (Ultima carte, Românii de la est de Bug, sau seria Rapsodia epistolară I–IV) și Ștefania Cristescu Golopenția (Descântatul în Cornova–Basarabia sau Sporul vieții).

45,00 RON

cu TVA

Textele primei părți sunt scrise între anii 2003 și 2018, cu excepția a două eseuri în limba engleză, primul intitulat 1001 Newspapers or the Romanian Nights (1991), care le vorbește cititorilor americani despre miracolul reînvierii presei în România de după 1989 și al doilea susținând, în 1999, necesitatea abordării transdisciplinare a culturii franco-americane, larg reprezentate în Noua Anglie, în cursurile universității Brown. Ordonarea lor, vag cronologică, s-a făcut în funcție de momentele la care trimit. Multe dintre texte abordează însă, în acest răstimp al rememorărilor, la fel cu interviurile din partea a II-a a cărții, serii de evenimente, complicând astfel înșiruirile. Interviurile din partea a II-a, ca și și lecturile din partea a III-a, se succed în funcție de momentul în care au fost publicate. Ele traversează, în diagonală, porțiuni largi și discontinui ale existenței sau reflecției autoarei, abordând teme cum sunt, între altele, supraviețuirea prin cultură; culturile „mari” și „mici”; educația universitară și post-universitară în România, Franța și America; româna vorbită în spațiul public și româna globală; identitatea emigrantului est-european în spațiul american.

Sanda Golopenția

Autor Sanda Golopenția

Referință: SG-BLV-A01

Fișa tehnică

An apariție: 2018
Ediție: I
ISBN: 978-606-8944-12-8
Format: 10,5 CM x 17,0 CM
Număr pagini: 864
Tip copertă: Cartonată

„Mi-aş putea defini viaţa ca pe o înaintare de-a lungul a trei bulevarde bucureştene – Bulevardul Ardealului, Bulevardul 6 Martie şi Bulevardul Republicii – urmată de saltul peste Ocean, din care m-am ales cu Blackstone Boulevard la Providence. Primele trei nume marchează spaţii sau evenimente care mă definesc parţial: Ardealul (prin Banatul familiei tatei), începutul comunizării României la 6 martie 1945 şi proclamarea R.P.R. la 30 decembrie 1947 (devenită R.S.R. la 21 august 1965). Ultimul, comemorând sosirea, în anul 1635, a primului colonist englez în Rhode Island – William Blackstone, fondator al fermei Study Hill şi predicator – mă priveşte indirect: mă înscriu în şirul celor care au venit de departe la Providence.

De câţiva ani, am ieşit din raza bulevardelor. Ne plimbăm pe o stradă cu case mai mici, ai căror proprietari îşi îngrijesc cu pasiune florile şi gazonul, pe unii îi cunoaştem de acum, ne salutăm şi vorbim despre vreme. Doi dintre ei au instalat în faţa casei un dulăpior pe picior cu cărţi puse la dispoziţia trecătorilor pentru împrumut sau înlocuirea cu alte volume. Un cuplu a plantat tufe de zmeură, un altul, straturi de levănţică. Ne uităm, trecând, la revărsarea înaltă a verbinelor sau la cum se coc, ascunşi între frunze, strugurii negri de pe un gard al traseului.”

„A fi emisar al unui spaţiu cultural este singura garanţie de cultură umanistă autentică în zilele noastre. Nu există şi nu putem imagina o cultură umanistă globală (sau transnaţională) altfel decât prin vibraţia interculturală, prin negocieri între spaţii şi valori culturale.”

„Scrisul a fost un mijloc de supravieţuire. Au fost momente când am scris în fiecare săptămână câte un eseu şi când am avut impresia că româna şi scrisul fac parte integrantă din existenţa mea. Plecarea a fost pentru mulţi dintre noi prilej de întărire a scrisului în română şi de acţiune românească, pe care nu le avusesem în ţară. Este vorba despre un fel de radicalizare a interesului pentru România, multiplu dintr-o dată, pentru că o priveam din afară şi o priveam sub mai multe faţete.”

„Un mod de a înfrânge istoria, într-un fel, e de a acţiona când poţi să o faci. Trecutul e mult mai complicat decât ne apare în clipa de faţă, pentru că nu s-a amplasat încă în acest trecut destulă energie de interpretare şi căutare.”