Preț redus

Constantin Brăiloiu sau despre globalizarea etnomuzicologiei

Firul roșu care traversează acest volum este cel al războiului, al ocupației sovietice a României cu neantizarea culturală care i-a urmat, și al exilului. În condițiile grele ale războiului, o echipă de cercetători condusă de A. Golopenția a reușit să identifice comunitățile românești dintre Bug și Nipru, la care specialiștii români nu avuseseră acces până atunci. Constantin Brăiloiu s-a înrolat în acest efort. Datorită lui răzbesc până la noi vocile românești ale unor oameni trăind în 1942 la sute de km distanță de România. Aflat ca expert la Conferința de Pace de la Paris în anul 1946 și prevăzând cele ce aveau să urmeze, Anton Golopenția a încercat să sprijine efortul de a-și găsi un rost în străinătate al lui C. Brăiloiu, Emil Cioran sau Mircea Eliade recomandându-l pe fiecare unor prieteni din Europa și Statele Unite. În Elveția, care era pentru C. Brăiloiu o a doua patrie, și unde își făcuse o mare parte din studii, prof. Eugène Pittard, Samuel Baud-Bovy și mulți alții s-au raliat cu generozitate la ideea de a înființa o Arhivă Internațională de Muzică Populară (A.I.M.P.) a etnomuzicologului român, încercând, fără a reuși, să-i asigure și independența materială. În complicata Franță postbelică, în 1948, Brăiloiu a fost angajat la C.N.R.S. El va pendula însă, până la sfârșitul vieții între Geneva, de care îl leagă lucrul în cadrul A.I.M.P., și Paris. În 1950–1951, exilați în America, Sabin Manuila, fostul director al Institutului Central de Statistică din București și Roman Jakobson, la rândul lui exilat pe rând din Rusia și Cehoslovacia [...]

12,50 RON 25,00 RON -50%

cu TVA

Sanda Golopenția

Autor Sanda Golopenția

Referință: SG-COE-A01

Fișa tehnică

An apariție: 2016
Ediție: I
ISBN: 978-606-8401-77-5
Format: 14,5 CM x 20,5 CM
Număr pagini: 254
Tip copertă: Broșată

Reunind articole scrise între 1979 şi 2006, volumul e actual nu numai prin situarea lui Constantin Brăiloiu în contextul mai puţin cunoscut al campaniilor monografice gustiene şi al exilului românesc sau est-european, cu ramificaţiile lui în Statele Unite, ci şi prin discutarea procesului de globalizare a etnomuzicologiei iniţiat instituţional şi prin cercetări de către Constantin Brăiloiu.

Sanda Golopenția

„Materialul cules de Brăiloiu la românii de dincolo de Bug e cu atât mai important cu cât el marchează, în continuarea anchetei printre macedo-românii din Grecia întreprinsă în 1939, momentul decisiv de trecere de la cercetările pe teren strict românesc de până atunci la cercetările consacrate, după rămânerea în străinătate, minorității românești din Iugoslavia și, mai cu seamă, la coordonarea unei întreprinderi îndrăznețe de globalizare a etnomuzicologiei, care a făcut din urmașul de ctitori olteni inițiatorul unor instituții și proiecte internaționale de cercetare și publicare a vocilor trecute (a ceea ce el obișnuia să numească „muzica anterioară”) de pretutindeni.”

„Apărând prin variație, cântecele țărănești nu trebuie concepute ca obiecte autonome. Ele nu sunt niciodată complet separate de cei care le cântă și nu supraviețuiesc ocaziei în care au fost cântate. Ele reprezintă în fapt străfulgerări ale unui tipar melodic abstract, ale „unei melodii originare, conservată numai prin credincioșia memoriei, ireductibilă la normele studiilor noastre învățate și perpetuând, am putea spune, sufletul primordial al umanității.”

„Dintre toate vizitele efectuate de membri ai Școlii sociologice la fața locului, singura care s-a soldat cu o cercetare de teren a fost cea a lui Constantin Brăiloiu. Alături de materialul statistic și demografic, de datele istorice și folclorice culese de membrii echipei I.C.S., de țesăturile românești obținute prin schimb de la localnici de către Anton Golopenția, și de fotografii, elemente din culegerea lui C. Brăiloiu au fost prezentate selectiv de către acesta într-o primă audiție de muzică populară din ținuturile Vosnessensk și Kirowo organizată în sala Bibliotecii Institutului Central de Statistică la 6 februarie 1943.”