SCRIERI 2. Iacob și îngerul. Ispita binelui

„Misterul este o evidenţă simbolică, o epifanie iminentă. Logica sa este o logică a itineranţei (sau, mai degrabă, a urcuşului), întrucât implică depăşirea oricărui prag sistemic. Atâta timp cât căutăm, rămânem prizonierii acestei concentrări difuze, care creează în noi conştiinţa tainei exact atunci când, numind-o, îi pierdem contururile.”

„Mi se pare că pendularea între un altundeva (Occidentul) şi un cândva (trecutul nostru idealizat) constituie cea mai sigură manieră de a rata promisiunile libertăţii. Mult mai profitabilă mi se arată relansarea dialecticii dintre identitate şi alteritate în termeni strict pragmatici.”

„Purtăm în noi – precum un palimpsest straturile de cerneală – mozaicul unor condiţionări decalate sau realitatea unei identităţi plurale, înăuntrul căreia «natura» şi «cultura» se suprapun parţial. Petrecem dimineţi juvenile şi după amieze bătrânicioase. Migraţia fantasmelor noastre acoperă, printr-un soi de imaginară ubicuitate, ansamblul ipostazelor temporale de care se învredniceşte individul comun...”

„Și în ce moment al vieţii noastre nu suntem călători? Călători în durata visului şi a timpului biologic. Călători în spaţiul imaginar al lecturilor şi în acela, tridimensional, al geografiei umane. Călători în labirintul universităţilor şi în acela al smereniei. Călători peste puntea fragilă care ne conduce spre Celălalt şi spre noi înşine. Dar mai ales călători către Dumnezeu, într o puzderie de veacuri fericite şi de secunde disperate.”

„Avem de a face cu un proiect policentric: partenerii sunt egali, diferenţele se împărtăşesc, dar coerenţa, ordinea şi reactivitatea justă depind de generarea unui consens global în jurul principiilor etice pe care le aminteam mai sus. Că aceste principii sunt sau nu esenţialmente creştine, iată o dezbatere căreia teologii tuturor religiilor nu-i vor da prea curând de capăt. Un lucru pare totuşi cert: secolul următor va deveni scena confruntării dintre «omul politic» şi homo religiosus. Cred că amândoi vor învinge sau vor pierde, în funcţie de ingeniozitatea cu care vor şti să definească locul unei noi întâlniri.”

„Într un univers de semne, în care direcţia de mers trebuie citită, adaptarea e permisă numai celor care au obţinut paşaport pentru Bibliopolis. Numai aceştia din urmă se pot deplasa eficient, izbutesc să se ţină la curent cu datele decisive, profitând de acea lungime în avans fără de care competiţia sau selecţia rămân vorbe goale.”

„Schimbarea de paradigmă, inerentă modernităţii, a depersonalizat respiraţia dialogică, masificând «mediile» şi refuzând proximitatea Celuilalt. Astăzi, a crescut incomparabil volumul comunicărilor dintre oameni, numai că aceste comunicări (intermediate prin cabluri, fibre optice şi alţi sateliţi) seamănă cu un asurzitor ping-pong din care a dispărut dimensiunea ascultării. Cred că preoţii, psihanaliștii şi ambasadorii sunt ultimii specialişti ai vorbirii faţă către faţă.”

„Metaforă nocturnă a cunoaşterii lui Dumnezeu, Iacob şi îngerul ar vrea să celebreze Cuvântul mai presus de mărginirile rostirii. Am reunit aici 45 de eseuri, dispuse în cinci secţiuni. Prima – Homo symbolicus – include zece repere dintr o posibilă antropologie a sacrului. A doua – Christianus sum – este o profesiune de credinţă formulată modest, în orizontul exemplarităţii ortodoxe. Următoarea – Imperium et sacerdotium – grupează texte privind relaţia dintre Biserică şi Stat, precum şi dialogul nostru cu Occidentul. A patra secţiune – Perversio rerum ordine – abordează patologia modernităţii, în timp ce ultima – numită Mundus imaginalis – propune câteva incursiuni în geografia spirituală a creştinismului.” (Iacob și îngerul)

„Deşi Iisus Hristos S-a născut într-o iesle, religia pe care a întemeiat-o a primit dintru început un apăsat caracter urban. Recunosc existenţa legitimă a unui creştinism «cosmic», adaptat realităţilor rurale. Dar această recunoaștere nu mi creează senzaţia că a fi creştin la oraş, în pragul celui de-al III-lea mileniu, e totuna cu a perpetua o mentalitate arhaică. Iată de ce eseurile mele pledează pentru ceea ce numesc urbanitatea credinţei: ele sunt scrise de cineva care a trăit mai mulţi ani în Occidentul «secularizat», continuând să se simtă fiu al Bisericii Ortodoxe şi subiect al unei postmodernităţi stimulante.” (Ispita binelui)

Teodor Baconschi este diplomat și scriitor. După susţinerea tezei de doctorat la Universitatea Paris IV – Sorbonne (magna cum laude, 1994), urmează studii postdoctorale la New Europe College, din București (1996). A fost, succesiv, reprezentantul României la Sfântul Scaun, în Portugalia și Franţa. Din 2006 deţine gradul diplomatic de ambasador. Între decembrie 2010 și ianuarie 2012 a exercitat mandatul de ministru de Externe al României. S-a remarcat, printre altele, în realizarea vizitei Papei Ioan Paul al II lea în România (1999), în dezvoltarea parteneriatului strategic româno-francez și în semnarea, la Washington, a Acordului interguvernamental privind scutul antirachetă (2011). A primit numeroase distincţii internaţionale (printre care Legiunea de Onoare, în grad de comandor). Este specialist în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, dar scrierile sale explorează o varietate de domenii și problematici: teologie, istoria ideilor, hermeneutică religioasă, mitologie, filosofia culturii, evoluţia marilor curente de gândire. A publicat peste 20 de volume de reflecţie creștină și eseistică de largă respiraţie culturală, precum și numeroase studii și articole apărute în reviste prestigioase. Este membru al Asociaţiei Internaţionale de Studii Patristice de la Paris și al Uniunii Scriitorilor din România.