SCRIERI 4 — Darul desăvârșit & Cetatea sub asediu & Pe ce lume trăim

„În eseurile scurte din acest nou volum, încerc, după slabele mele puteri, să fiu un martor avizat al propriei vieţi în sânul României actuale. Caut să prezint două milenii de creştinism ca osatură a imaginarului euro-american şi ca temelie a unei democraţii autentice. Răspund unor evenimente, oameni şi idei care există şi fără mine, dar care au de aflat propriul meu gând. Putem apăra Biserica noastră prin pilda personală (dacă reuşim să o dăm ca mărturie vie). Avem însă de făcut mai mult decât atât: ne este trebuincios un inventar al problemelor şi un repertoriu al forțelor intelectuale pe care poate miza ortodoxia contemporană.” 

(Darul desăvârșit. Gânduri despre civilizația creștină)

„Flaconul meu cu pastile (apărute bilunar, în Ziarul de Duminică) corespunde unei chimii personale bazate pe radicali liberi. N-am comentat actualitatea internă sau internaţională a ultimilor câţiva ani cu ajutorul exclusiv al trusei tehnice. Am acţionat ca un observator angajat, dornic să mărturisească, prin scrisul său, dramele și comediile unei scene mondiale în continuă schimbare de decor. Grila etică – forjată din convingerea naivă că avem încă datoria de a distinge binele și răul – nu mi-a servit ca instrument «predicatorial». Ea a funcţionat mai curând ca tipar fabulistic, generator de parabole. […] Textele reunite în acest volum pot fi citite oricând, pe sărite, fără efortul acelor concentrări de lungă durată pe care cititorul cultivat al zilelor noastre nu și le mai poate îngădui. Sper ca din echilibrul pomenitelor «limite» să rezulte o complicitate medie și, în final, un plus binevenit de înţelegere.” 

(Pe ce lume trăim)

„Credem, aşadar, că Dumnezeu este stăpânul timpului şi că a-L căuta pe Domnul Iisus Hristos implică a fi activ în toate dimensiunile acestuia, de la trecutul cel mai îndepărtat până la întruchiparea cea mai eliptică a tainelor viitoare. Prin urmare, creştinul e mai mult decât un conservator. Este un martor implicat al scenei contemporane şi o conştiinţă care găzduieşte deja chipul celor ce vor veni.”

„Smerenia mizează pe paradoxul manifestării prin estompare. Dacă este prea vizibilă, devine suspectabilă de poză şi etalare fariseică. Trebuie deci să fie insesizabilă? Nu, pentru că atunci n-ar mai avea caratele duhovniceşti pe care i le atribuim. Ea se înrudeşte mai curând cu delicatețea sufletească: o atitudine moderată, discretă, care nu invadează pe nimeni, renunţă la morga didactică şi se abţine de la verdictele tranşante, fără să se instaleze în ambiguitate sau relativism etic. Smerenia lucrează mai curând prin efectele decât prin premisele sale.”

„Creştinismul este mărginire transfigurată, păcat mărturisit, inadecvare perfectibilă, geniu al iertării, inspiraţie nonconformistă. Am fi suspecţi de impostură spirituală – şi pasibili de o nouă dictatură – dacă ne-am putea lăuda cu o societate căreia nu-i lipseşte aproape nimic.”

„Nimic nu înlănţuie mai mult decât libertatea: te pune să alegi binele şi, oricât s-a străduit postmodernitatea să relativizeze graniţele, răul rămâne reperabil: nu prea avem scuze. E reperabil decalogic, e uşor de surprins şi prin analiza efectelor sale distrugătoare. Cu acest rău, întruchipat în fel şi chip, trăim pentru că ne aparţine, este chiar rezultatul alegerilor noastre, de la cele etice şi politice până la cele axiologice. E zestrea inseparabilă de noi, atunci când ne definim ca fiinţe irepetabile.”

„Din păcate, cărţile ne ajung astăzi pe mâini asemenea unor obiecte în cădere liberă. Prea puţini mai au vreme să frecventeze librăriile, să captureze noutăţile – pe care să-și ia răgazul de a le selecta, spre a consfinţi o ierarhie… Cei care o mai fac – e vorba mai ales despre universitari – au dobândit aerul unor specialişti ai lecturii, straniu remunerați pentru a perpetua (oarecum artificial) o practică aflată în evident declin.”

„Teoreticienii privesc starea de război fie ca fatalitate cu manifestări aleatorii, fie ca dezvoltare a unui potenţial de criză, pe care actorii internaţionali îl pot, la limită, negocia. Nu am o părere definitivă în materie, dat fiind că antropologia pesimistă a realiştilor şi optimismul idealiștilor îmi furnizează argumente deopotrivă notabile. Un lucru e sigur: războiul continuă să ne marcheze (direct sau indirect) viaţa personală şi colectivă.”