Preț redus

Opere 9. Postmodernismul și identitățile culturale. Conflicte și coexistență

„Postmodernitatea” nu trebuie interpretată ca sfârșit al istoriei sau ca sfârșit al „umanității” din noi, ci, mai degrabă, ca o nouă fază a istoriei, cu noi provocări pentru evoluția umană. [...] Deocamdată, există destul șanse pentru continuitate și stabilitate în istorie (și în conformitate cu conceptele filosofiei culturii). Cadrul globalizant nu apare ca un obstacol de netrecut; dimpotrivă, într-un fel, ne poate ajuta la înțelegerea unei filosofii a istoriei care pare să continue, fie și într-o formă alterată. Să nu uităm însă că singura justificare a existenței unei filosofii sau istorii a culturii e tocmai schimbarea perpetuă.

Virgil Nemoianu

Această lucrare splendidă atinge însăși esența dezbaterilor contemporane asupra condiției <postmoderne>. Este o creație originală de filosofie a culturii, o analiză fundamentală făcută de un reputat intelectual.

Gerald Gillespie, Stanford University

Prima ediție a apărut în 2012 la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. editura.uaic.ro

29,40 RON 42,00 RON -30%

cu TVA

Virgil Nemoianu

Gerald Gillespie, Stanford University

Efortul lui Nemoianu este absolut uluitor ca amploare și finalitate. În climatul socio-cultural actual există multe cărți care susțin importanța științelor umaniste, însă nici una nu are perspectiva largă, atotcuprinzătoare, a volumului lui Nemoianu, și nici erudiția cu adevărat excepțională a acestui autor.

Mihai I. Spăriosu, University of Georgia (US)

Pe măsură ce postmodernismul își va certifica istoricitatea, culturalitatea sa va deveni însă tot mai articulată. Profesorul Virgil Nemoianu este conștient de acest lucru, o bună parte a demersului său axându-se pe căutarea acelor elemente din interiorul postmodernismului care îi vor da, în viitor, stabilitate și continuitate, unind ceea ce William James numea cândva „insulele dintr-o mare turbulentă” (două dintre aceste elemente sunt, în viziunea profesorului, religiosul și frumosul, în postură de obiecte de studiu genuine, plasate în contrapondere la cultura-surogat.

Codrin Liviu Cuțitaru, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Autor Virgil Nemoianu

Referință: VN-OPR-B09

Fișa tehnică

An apariție: 2018
Ediție: II
ISBN: 978-606-8944-09-8
Format: 15,5 CM x 21,5 CM
Număr pagini: 488
Tip copertă: Cartonată

Volumul ridică o întrebare de maximă importanţă: dă, oare, epoca actuală „postmodernă” vreo şansă continuităţii, stabilităţii şi identităţii, sau este cumva prologul unei stări în care omenirea devine infinit şi etern plastică, predispusă la schimbări şi reinventări neîncetate? Se poate vorbi de durabilitate şi rezistenţă în vârtejul sau uraganul care ne înconjoară şi în care părem să ne aflăm?

Mă grăbesc să menţionez că această carte este atât defensivă, cât şi provocatoare faţă de ştiinţa convenţională. Multe dintre opiniile în general acceptate de către contemporani sunt prezentate ca greşite, câteodată absurde sau chiar mincinoase. Încercăm să analizăm mai obiectiv evoluţia istoriei şi sensul culturii, cu sau fără pretenţia şi speranţa că vom oferi o soluţie la criza sau frământarea socio-culturală generală sau că vom respinge decisiv părerile intelectualilor hegemoniei ai timpului nostru.

„Încă de tânăr am considerat că poţi cultiva şi fortifica zidurile unei hortus conclusus în interiorul căreia să poţi vedea viaţa ca meritând să fie trăită. Propria mea „fortăreaţă” s-a format dintr-o serie de ziduri circulare. Dar o „grădină filosofică” nu e o întreprindere egoistă, ci una generoasă: ea poate să-şi transmită reverberaţiile peste spaţii în¬tinse, schimbând astfel, întrucâtva, înfăţişarea lumii.”

„În esență, condiția postmodernă întruchipează, ironic sau nu, starea în care discrepanța dintre material și spiritual începe să oprime istoria umană și să destabilizeze opțiunile viitoare, să le pună sub semnul întrebării. De aceea, avem tot dreptul să ne întrebăm (...) dacă această condiție postmodernă mai face încă parte din istoria culturală.”

„Mie mi-e foarte clar că religiosul și frumosul sunt unele dintre cele mai mari și mai fertile insule din această masă lichidă mereu mișcătoare, din această „confuzie zgomotoasă” (W. James).”