Noi apariții
Chantal Delsol
Chantal Delsol (n. 16 aprilie 1947) este profesor emerit al Universității Paris-Est Marne-La-Vallée, președinta Academiei de Știinţe Morale şi Politice din cadrul Institutului Franței și fondatoarea Institutului „Hannah Arendt” (fostul Centru de Studii Europene). Discipolă a gânditorului Julien Freund, a studiat Istoria Artei şi Filosofia la Lyon, iar apoi și-a susținut teza de doctorat la Sorbona (1982), ocupânduse de „Tiranie, despotism şi dictatură în Antichitatea grecoromană”. Este autoarea unei opere impresionante, care cuprinde studii de filosofie, eseuri și romane. Scrierile sale subîntind o tematică vastă, din domenii precum ştiinţele politice, filosofia istoriei, sociologia mentalităților, istoria ideilor, relațiile internaționale și geopolitica europeană, fiind traduse în peste douăzeci de limbi. Totodată, este o prezenţă publicistică foarte preţuită, atât în paginile revistei Valeurs actuelles (1997–2017), cât şi prin editorialele din Le Figaro (începând cu 1995). Dintre scrierile sale, amintim: Le Pouvoir occidental (1985), La Politique dénaturée (1987), Les Idées politiques au XXe siècle (1991; Ideile politice ale secolului XX, Editura Polirom, 2002), L’État subsidiaire – Ingérence et non-ingérence de l’État, le principe de subsidiarité aux fondements de l’histoire européenne (1992), Le Principe de subsidiarité (1993), Démocraties: l’identité incertaine (1994), L’Autorité (1994), La Grande Europe? (1994), L’Enfant nocturne (1995), Histoire des idées politiques de l’Europe centrale (1998), La Haute Figure du sujet essai sur le jeune collectivisme (2000), Éloge de la singularité: essai sur la modernité tardive (2001), La République, une question française (2002), Matin rouge (2005), Qu’est-ce que l’homme? Cours familier d’anthropologie (2008), L’âge du renoncement (2011), Populismes: les demeurés de l’histoire (2015), La haine du monde. Totalitarismes et postmodernité (2016), Un personnage d’aventure. Petite philosophie de l’enfance (2017), Le Crépuscule de l’Universel (2020).
Sfârșitul Creștinătății
„Aşa cum sugerează titlul cărţii redate acum cititorilor exigenți din România, filosofii creştini (cel puţin cei din aria catolicismului) îşi mai extrag optimismul doar din critica (aparent surprinzătoare) a noţiunii de civilizaţie creştină, echivalentă cu lunga perioadă post-constantiniană în care „Evanghelia a guvernat Statele”: dacă religia creştină are un viitor, el nu mai trebuie căutat, prin urmare, în resuscitarea „creştinătăţii” (în stilul medievalei Europa christiana), ci în reasumarea existențială şi liberă a mesajului evanghelic, dincolo de orice vanitate politică.”
Episodul de podcast, din seria Reziliența prin cultură, cu Teodor Baconschi, poate fi urmărit aici: https://youtu.be/32K0zjLgn7Q