Henri-Irénée Marrou

HENRI-IRÉNÉE MARROU (1904‒1977) a fost un renumit specialist în istoria Antichității târzii, în arheologie paleocreștină, istoria educației, filosofia culturii și muzicologie, un gânditor creștin cu contribuții în teologia istoriei. Între 1932 și 1945, a predat la Institutul Francez din Napoli și la universitățile din Cairo, Nancy, Montpellier și Lyon, iar între 1945 și 1975 a fost titularul Catedrei de istoria creștinismului timpuriu la Universitatea din Sorbona. A fost membru al Comitetului Național de Cercetare Științifică, al Academiei de Inscripții și Arte, al Academiei Regale Olandeze de Arte și Științe, al Academiei Pontificale de Arheologie, al Academiei Bavareze de Științe și președinte al Institutului Științific Franco-Canadian. Publicații (selecție): Fondements d’une culture chrétienne (1934); Saint Augustin et la fin de la culture antique (1938; Humanitas, 1997); Traité de la musique selon l’esprit de saint Augustin (1942); Saint Augustin et l’Augustinisme (1955); Théologie de l’histoire (1968; Institutul European, 1995); Patristique et humanisme (1976); Décadence romaine ou Antiquité tardive? (1977); Crise de notre temps et réflexion chrétienne (de 1930 à 1975) (1978).