AVENTURA LECTURII — Eseuri alese
Citește câteva pagini

AVENTURA LECTURII — Eseuri alese

Ca teoreticiană a romanului modernist, dar și ca ilustră practicantă a literaturii experimentale de la începutul veacului al XX-lea, Virginia Woolf introduce schimbări fundamentale în relația dintre scriitor și lector. În cheie postromantică, ea își apropie publicul prin empatie, dar face un pas mai departe, îndemnându-l pe cititor să devină judecător și să-și asume o răspundere egală cu a autorului pentru evoluția ulterioară a literaturii. Virginia Woolf contează în acest sens pe reacțiile interlocutorului, stimulându-i creativitatea, incitându-l la dispute, dezvoltându-i spiritul critic.

Monica Pillat

65,00 RON
cu TVA

Ca teoreticiană a romanului modernist, dar și ca ilustră practicantă a literaturii experimentale de la începutul veacului al XX-lea, Virginia Woolf introduce schimbări fundamentale în relația dintre scriitor și lector. În cheie postromantică, ea își apropie publicul prin empatie, dar face un pas mai departe, îndemnându-l pe cititor să devină judecător și să-și asume o răspundere egală cu a autorului pentru evoluția ulterioară a literaturii. Virginia Woolf contează în acest sens pe reacțiile interlocutorului, stimulându-i creativitatea, incitându-l la dispute, dezvoltându-i spiritul critic. De aceea, expunerea temelor are un profund caracter interogativ, autoarea considerând că definirea poziției noastre în lume, în natură și cultură se articulează prin întrebări tot mai asidue, iar nu prin răspunsuri reductive, prin deschidere, iar nu prin închidere în contur. În structurarea eseurilor, ce îmbină genial luciditatea cu lirismul, speculația abstractă cu ilustrarea metaforică, Virginia Woolf se dovedește a fi la fel de inspirată ca în celebrele ei romane Doamna Dalloway, Spre far și Valurile. Rezonanțele, oglindirile și răsfrângerile variatelor interacțiuni dintre eu și lume, artist și cititor, scriitor și societate, prezent și trecut se regăsesc în stilul inconfundabil al autoarei, în exprimarea arborescentă a ideilor, în ritmul luxuriant și în melodia continuă a frazelor, ieșite parcă dintr-o singură suflare. 

Monica Pillat

AL-EA
Fișa tehnică
An apariție
2023
ISBN
978-630-6543-27-4
Format
140 x 205 mm
Număr pagini
512
Tip copertă
Cartonată
Selecţie, traducere din limba engleză, prefaţă şi note
Monica Pillat

„Poetul e întotdeauna contemporanul nostru. Pentru o clipă, fiinţa noastră se concentrează şi se limitează, ca sub şocul unei emoţii personale violente. Apoi, este adevărat, senzaţia începe să se răspândească în cercuri mai largi în mințile noastre, atinge simţuri mai îndepărtate; acestea încep să sune şi să comenteze, iar noi devenim conştienţi de prezenţa ecourilor şi a reverberaţiilor. Intensitatea poeziei acoperă un registru infinit de emoţii.”

„Aşa că, dacă ne e îngăduit să facem profeţii, femeile vor scrie, cu timpul, mai puţine romane, dar mai bune; şi nu numai romane, ci şi poezie, critică şi istorie. Dar, în această privinţă, desigur, vorbim despre acea epocă de aur, despre acea epocă, poate, fabuloasă, în care femeia va avea ceea ce i s-a refuzat atâta vreme: răgaz, bani şi o cameră numai a ei.”

„Căci, adesea, după ce am citit o biografie şi am pus-o deoparte, în adâncurile minţii ne rămâne o scenă strălucitoare; trăieşte în noi, mai departe, un personaj şi ne face, atunci când citim un poem sau un roman, să tresărim în semn de recunoaştere, ca şi cum ne-am aminti ceva ştiut mai dinainte.”

„Dar, din fericire, Harvey a lăsat un caiet de însemnări; avea obiceiul să-și noteze pe marginea cărţilor, în timpul lecturii. Uitându-ne de la unul la altul, de la eul lui public la cel intim, îi vedem chipul luminat din ambele părţi, iar expresia devine alta, aşa cum, atât de rar, se schimbă ea pe feţele elisabetanilor. Descoperim un alt Harvey ascunzându-se în spatele superficialului Harvey, umbrindu-l de îndoială, de efort şi disperare.”

„Pe când priveam falena moartă, această minuţioasă şi lăturalnică victorie a unei puteri atât de mari asupra unui oponent atât de mărunt mă umplu de uimire. Pe cât de stranie fusese viaţa, cu câteva minute în urmă, pe tot atât de stranie era, acum, moartea. După ce se ridicase, falena zăcea, acum, liniştită cu desăvârşire, demnă şi resemnată. O, da, părea să spună, moartea e mai tare decât mine.”