Citește câteva pagini

EXILUL CA METAMORFOZĂ — Articole politice și literare

51,00 RON

cu TVA

Exilul lucrează asupra oamenilor, îi schimbă în altceva decât erau înainte, îi supune cu deosebire unui lung șir de metamorfoze personale și intelectuale – este una dintre concluziile la care ajunge, în paginile acestui volum erudit, Constantin Eretescu, etnolog, antropolog și scriitor, recunoscut drept una dintre cele mai importante personalități ale exilului românesc din America. Astfel, numeroasele teme abordate aici – de la instalarea brutală a comunismului în zonele locuite de români și până la închisorile politice ori deportările în Siberia – sunt impregnate de experiența personală a exilului. În acest fel, articolele politice de vie actualitate, cronicile volumelor etnografice și folclorice, dar și reflecțiile pe marginea unor nuvele și romane despre exil compun un veritabil caleidoscop care surprinde nesfârșitele fațete ale dificilului parcurs de la înstrăinare la regăsire.

Autor Constantin Eretescu

Referință: CE-EM

Fișa tehnică

An apariție: 2023
ISBN: 978-630-6543-18-2
Format: 140 x 205 mm
Număr pagini: 344
Tip copertă: Cartonată

„Aniţa Nandriş îşi încearcă norocul şi, după mulţi ani, atunci când atmosfera tensionată a relaţiilor cu reprezentanţii statului s-a mai schimbat, vine pentru puţine zile în satul natal. Este uimită de lumină, de vegetaţie, de căldura soarelui. Umblă pe uliţele copilăriei, trece prin faţa propriei case, ocupate acum de străini. Contactul acesta cu lumea dinainte o hotărăşte să ceară autorităţilor să i se facă dreptate, să cunoască şi ea motivele pentru care a fost deportată şi, eventual, să încerce să se întoarcă acasă.”

„O barcă neagră, trasă pe uscat, se legăna când valurile loveau, ca o inimă, ţărmul. O casă ţărănească, scundă, probabil din chirpici, albă, cu un pridvor scund, din lut galben pe toată întinderea zidurilor din faţă, cu un mic hol şi două odăi, bucătăria în stânga şi camera de zi. Îmi amintesc o după-amiază în care am fost lăsaţi – sora mea, de vreo nouă ani pe atunci, şi eu, de cinci – în grija unchiului Vania, fratele mamei.”

„Pretutindeni unde s-a închegat o cât de redusă comunitate românească, în America de Sud, America Centrală, Statele Unite sau Canada, au apărut şi publicaţii. Cele mai multe au ieşit în condiţii grele, în tiraje confidenţiale, au avut o viaţă scurtă. Dar ele au pus în discuţie teme noi, pe care le-au tratat adeseori într-un registru stilistic diferit. Lectura lor şi a operelor apărute în volume configurează o literatură a exilului, care merită să fie cunoscută şi integrată în literatura română.”

„Îmi amintesc timpul când visam să fiu în povestea pe care o citeam. Personajele erau pe atunci nobile, aventurile lor eroice, iar răul era mereu biruit. La capătul lecturii, te culcai cu conştiinţa că ai luat tu însuţi parte la reinstaurarea dreptăţii. Timpul acesta a trecut, de bună seamă. Cărţile de care avem parte în vremea din urmă sunt pline de răni care rămân deschise. Nu le vindecă timpul, cu atât mai puţin personajele.”

„Atunci când pleci în lume la maturitate, asimilarea la cultura ţării de adopţie nu se mai face de la sine. Nu mai mergi la şcoală, nu mai alergi cu trotineta pe trotuar, nu mai înveţi istorie, nu parcurgi etapele devenirii ca oamenii locului. Trăieşti, cum s-ar zice, în două luntri: cu privirea spre ceea ce se petrece în jurul tău, nu pierzi din ochi lumea din care ai plecat.”