Care este povestea ta? Jurnalul interior al unei călătorii exterioare

Care este povestea ta? este o carte autentică de aventuri, cu un personaj central autoironic, care sosește în America de Sud cu un bagaj întreg de naivități, temeri și chiar clișee lingvistice aduse din România. În același timp însă e o carte în care orice corporatist ce a trăit pe pielea sa anii de boom și criză se va recunoaște: după ce și-a dat jos cravata și a renunțat la badge, eroul își înfruntă în permanență limitele și ajunge să se descopere pe sine exact așa cum descoperă deșertul, munții, tangoul și cartierele periculoase din locurile pe unde trece. Călătoria nu i-a schimbat lui Silviu Florea viața; ea a întruchipat începutul schimbării dorite, pe care a trăit-o din plin pe parcursul călătoriei și apoi, încă o dată, pe parcursul scrierii acestei cărți.

40,00 RON

cu TVA

Cantitate

Stoc epuizat

Referință: SF-CEP-A01

Fișa tehnică

An apariție: 2019
Ediție: I
ISBN: 978-606-8944-24-1
Format: 14,0 CM x 20,5 CM
Număr pagini: 480
Tip copertă: Broșată

Acum trage aer în piept și, cu toată puterea pe care sigur o ai, imaginează-ți că ai curajul să îți trăiești propria viață, imaginează-ți că ai curajul să fii tu însuți, imaginează-ți să fii autorul propriei povești... Cum este? Cum te simți? Aripi enorme îți cresc în spate, mintea capătă claritate, iar sufletul este pentru prima dată fericit că a preluat conducerea. Să fii autorul propriei povești înseamnă să nu te mai ascunzi de tine însuți și de nimeni, să accepți lumea din jurul tău, să vezi viața ca pe o coală albă de hârtie, iar pe tine drept cel care o scrie rând cu rând, clipă de clipă.

Cel mai bine este să fii autentic și să fii tu însuți. Consecințele ți le asumi, dar nu are ce să iasă rău. Cam așa este și cu volumul de față: am decis să fiu vulnerabil și să fac publică povestea acestei călătorii. Mi se pare o dovadă de maturitate – în sfârșit, a venit și la mine –, o dovadă de libertate și de identitate. Mai pe scurt: ăsta-s eu și așa simt.

Scrierea acestor rânduri devenise pentru mine desertul zilnic, momentul acela în care, copil fiind, mănânci biscuitul cu ciocolată preferat și, cu toate că ai un pachet întreg, mănânci doar un biscuit, lăsând restul pachetului neatins, ca să te mai bucuri și data viitoare de el. Nu mă grăbeam să mănânc tot pachetul, ci bucată cu bucată.