CARTEA NEAGRĂ A COMUNISMULUI — Crime, teroare, represiune

„Publicarea Cărţii negre a comunismului a iscat o violentă polemică în Europa Occidentală, scoţând la iveală fractura memoriei, ignoranţa istorică şi persistenţa puternicei propagande leniniste şi staliniste. Comuniştii, troţkiştii, maoiştii şi chiar mulţi socialişti nu au suportat să-şi vadă «iluziile» spulberate odată pentru totdeauna. Au refuzat mai ales să accepte că Holodomorul (marea foamete deliberată) şi regimul khmerilor roşii ar putea fi calificate drept genocid. Şi, mai ales, că ar putea fi trasată o comparaţie între regimul comunist şi cel nazist. Au refuzat să admită că acestea erau «totalitare».”

Stéphane Courtois

„Arhivele demografice şi recensămintele din 1937 şi 1939, ţinute secrete până nu demult, ne permit să evaluăm proporţiile foametei din 1933. Din punct de vedere geografic, «zona foamei» cuprindea întreaga Ucraină, o parte din regiunile cu cernoziom, câmpiile mănoase ale Donului, ale Kubanului şi ale Caucazului de Nord şi o mare parte din Kazahstan. Aproape patruzeci de milioane de persoane au suferit de foame ori de lipsuri alimentare.”

„Cominternul, instigat de Moscova, menţinea în fiecare partid comunist detaşamente înarmate, pregătind insurecţia şi războiul civil contra puterii legale; totodată, Cominternul n-a întârziat să introducă în rândurile sale metodele polițiste şi teroarea practicate în URSS. La Congresul al X-lea al partidului bolșevic (ţinut între 8 şi 16 martie 1921), când puterea era confruntată cu revolta din Kronstadt, s‑au pus bazele unui regim dictatorial chiar în sânul partidului.”

„Discursul ocazional al anumitor şefi comunişti ai epocii despre «căile naționale ale socialismului», fără «dictatura proletariatului» după modelul sovietic, serveau drept paravan strategiei reale a tuturor partidelor comuniste din centrul şi sud-estul Europei. Aceasta consta în a pune în aplicare doctrina şi practica bolșevică verificată încă din 1917 în Rusia. Represiunea urma o logică «încercată» şi «experimentată». Aşa cum bolşevicii îşi eliminaseră aliaţii din octombrie 1917, socialist-revoluţionarii şi alţii, discipolii lor conştiincioşi şi-au lichidat, încă din 1946, partenerii de coaliţie.”

„Marea masă a deţinuţilor se găseşte deci în lagărele mari de muncă, repartizate pe întreg teritoriul ţării, cele mai vaste şi mai populate fiind însă situate în zonele semipustii din nordul Manciuriei, din Mongolia interioară, din Tibet, din Xinjiang şi mai cu seamă din Qinghai, o adevărată «provincie penitenciară», un fel de Kolîma chinezească cu o climă fierbinte vara şi glacială iarna… Lagărul său nr. 2 este, poate, cel mai mare din China, cu cel puţin 50.000 de deportaţi.”

„Din 1959, mai mult de o sută de mii de cubanezi au venit în contact cu realitatea lagărelor, a închisorilor sau a «regimului deschis». Au fost împuşcate între 15.000 şi 17.000 de persoane. «Nici pâine fără libertate, nici libertate fără pâine», proclama în 1959 tânărul avocat Fidel Castro. Dar, aşa cum preciza un disident înainte de începerea «regimului special» – sfârşitul ajutorului sovietic: «O închisoare, chiar dacă oferă toate mijloacele de trai, tot închisoare rămâne».”