Forumurile Volvo - Dilema Veche
Seria de forumuri Volvo-Dilema Veche la colegiul „Noua Europă” a fost iniţiată de EIT-Forum Auto, importator Volvo în România, pentru a încuraja dialogul dintre elitele de afaceri şi elitele din cultură. Realizarea acestui dialog ni s-a părut deosebit de important în contextul în care se discută tot mai des şi în spaţiul românesc de implicarea oamenilor de business în viaţa comunităţii, cu precădere în sectorul cultural. Volumul de faţă sintetizează rezultatul proiectului desfăşurat pe o perioadă de doi ani de către Fundaţia „Life for Life” alături de partenerii săi: Dilema Veche şi Colegiul Noua Europă.
Împreună am încercat să găsim răspunsuri la întrebări şi să creăm premisele unei colaborări între cele două medii: cultural şi de afaceri. În Uniunea Europeană parteneriatele public-privat în susţinerea educaţiei şi culturii sunt cruciale, pentru că ele cresc performanţa sistemului şi duc la o dezvoltare armonioasă a societăţii.
Tipărirea acestui volum a fost făcută în speranţa că publicul va intra în contact cu ideile pe care participanţii la dezbateri le-au împărtaşit şi va putea reflecta asupra întrebărilor ridicate de către elitele din cele două sectoare. Dorim ca prin acest demers să lansăm o serie de idei şi ipoteze cu privire la modalităţile de interacţiune între mediul de afaceri şi mediul cultural, dar şi cu privire la responsabilitatea companiilor faţă de comunitate.
„Volumul cuprinde sinteze ale dialogurilor care s-au desfăşurat în cadrul celor şase forumuri, cărora li se adaugă editorialele tematice apărute în suplimentele revistei partenere, Dilema Veche.”
Seria de forumuri Volvo-Dilema Veche la colegiul „Noua Europă” a fost iniţiată de EIT-Forum Auto, importator Volvo în România, pentru a încuraja dialogul dintre elitele de afaceri şi elitele din cultură. Realizarea acestui dialog ni s-a părut deosebit de important în contextul în care se discută tot mai des şi în spaţiul românesc de implicarea oamenilor de business în viaţa comunităţii, cu precădere în sectorul cultural. Volumul de faţă sintetizează rezultatul proiectului desfăşurat pe o perioadă de doi ani de către Fundaţia „Life for Life” alături de partenerii săi: Dilema Veche şi Colegiul Noua Europă.
Împreună am încercat să găsim răspunsuri la întrebări şi să creăm premisele unei colaborări între cele două medii: cultural şi de afaceri. În Uniunea Europeană parteneriatele public-privat în susţinerea educaţiei şi culturii sunt cruciale, pentru că ele cresc performanţa sistemului şi duc la o dezvoltare armonioasă a societăţii.
Tipărirea acestui volum a fost făcută în speranţa că publicul va intra în contact cu ideile pe care participanţii la dezbateri le-au împărtaşit şi va putea reflecta asupra întrebărilor ridicate de către elitele din cele două sectoare. Dorim ca prin acest demers să lansăm o serie de idei şi ipoteze cu privire la modalităţile de interacţiune între mediul de afaceri şi mediul cultural, dar şi cu privire la responsabilitatea companiilor faţă de comunitate.
„Volumul cuprinde sinteze ale dialogurilor care s-au desfăşurat în cadrul celor şase forumuri, cărora li se adaugă editorialele tematice apărute în suplimentele revistei partenere, Dilema Veche.”
Lavinia Spandonide, Preşedinte Fundaţia Life for Life
Fișa tehnică
- An apariție
- 2008
- Ediție
- I
- Număr pagini
- 199
- Tip copertă
- Broșată
Cine afirmă că multinaționalele au schimbat fața României are dreptate sau este încă amețit de cenușiul cotidian în care costume circulă grăbit, vorbind cu emfază la celular, între avioane, meeting-uri, lunch-uri sau partide de golf? Le întâlnești oriunde se hotărăsc destine. O lume de costume gri și gulere albe trecând zornăitoare prin tranziție, aidoma unor armuri medievale. Dacă armura ascunde un adevărat cavaler sau numai fantoma lui – la fel de gri ca ambalajul – aceasta este o altă poveste.
În aparență, o existență gri nu e chiar monotonă. Este de admirat cel care își mai poate ține capul pe umeri în haosul și stridența policromiei aiuritoare și a ritmului infernal de viață. Nu e nici o îndoială că, în România tranziției, matrixul contingent al companiilor multinaționale a pus la zid orice încercare de rezistență a mentalităților populiste, și încă… atât de eficient! To be or not to be-ul convertit în limbaj pragmatic în buy-in or get out te domină cel puțin prin obligația de a-ți plăti facturile. Desigur, e sănătos și plăcut să fii cât mai performant, dar alternativa de a nu mai fi deloc, sub presiunea forței centrifuge, este dramatică!
Oportunitatea unor competențe crescânde adusă de investițiile societăților multinaționale s-a potrivit ca o mănușă tinerilor învățați să învețe, dispuși să definească lumea într-un mod inteligent și diferit de miopia celor obișnuiți să prostească, să fure și să înșele în cursa pentru câștiguri pe termen scurt, din tunuri, sau cel puțin să se complacă în „las’ că merge și așa, ne descurcăm noi cumva…”. Nu e mai puțin adevărat că și unele firme multinaționale cu pretenții s-au adaptat pitorescului local, confundând principiul minimului de resurse pentru maxim de profit cu „dacă nu s-a rupt încă, înseamnă că mai merge”. Excepțiile confirmă regula de ambele părți.
Să sperăm că integrarea în Europa va încuraja recrutarea internațională, iar așteptata armonizare a politicilor sociale va marca definitiv imperativul supraviețuirii în mod inteligent și creativ, prin competența și abilitatea de a fi performant într-un cadru multicultural.
Deschiderea spre alte culturi va trebui să ne învețe să ne ordonăm imaginea despre noi și despre lume, într-un mod mai eficient, fără a încerca obsesiv să redescoperim roata. De fapt, nu lumea e în criză, ci maniera în care o percepem noi, între vis, prejudecată, utopie și cotidian; și mai ales, este în criză modul în care pretindem să o organizăm.
Din perspectiva rezultatelor, o corporație cu performanțe care respectă rigorile creșterii profitabile este o bună investiție de capital, oferă locuri de muncă și de dezvoltare personală angajaților, iar corporația are șansa de a ajunge un bun contribuabil. În cazul nedorit al falimentului, respectivul contribuabil își pierde nu numai acest statut onorabil, dar ajunge în situația de a fi întreținut de societate, din taxele plătite de alții, care au supraviețuit pentru că au înțeles mecanismul.
Dar este aceasta unica perspectivă? Primatul profitului este unicul scop al afacerilor?
Teoriile economice din anii ‘90 au deschis o nouă perspectivă prin redefinirea scopului unei corporații de a servi drept vehicul pentru coordonarea intereselor stakeholder-ilor, ale tuturor grupurilor sau indivizilor care pot influența activitatea unei corporații sau care sunt afectați de aceasta: proprietari, angajați, creditori, clienți și comunitatea locală – care așteaptă ca o corporație să se comporte ca un bun cetățean.
Ar trebui să ne aplecăm puțin asupra codului etic și al setului de valori care formează cultura corporatistă. În ce măsură suntem conștienți de perspectiva unei economii și a unei comunități globale, de natură inter-relațională și sistemică, în care încrederea, onestitatea și integritatea formează norma? În ce măsură armonia dintre valorile individuale și cele corporatiste este o componentă strategică în care angajații sunt nu numai mulțumiți, dar și tot mai performanți?
Suntem încă departe de a înțelege justețea capitalismului din perspectiva eticii afacerilor și a asumării responsabilității sociale corporatiste. La noi se pun încă în discuție însuși statutul omului de afaceri și conflictul existent între comportamentul etic și profit. Modelul responsabilității sociale corporatiste este prea puțin înțeles și încă și mai puțin practicat în România, iar pentru mulți oameni pare o denumire bombastică și complicată. Înaintăm șovăielnic către maturizarea mediului de afaceri care aduce cu sine respectarea instituției contractului și înțelegerea din perspectiva etică a respectării termenelor de plată către furnizori sau a taxelor către comunitate. Actul de caritate este încă perceput ca un moft aparținând unor suflete ușor impresionabile, și nu ca o responsabilitate față de problemele sociale. Rolul leader-ilor este critic: de a promova schimbarea la vârf și de a răspunde imperativului de a fi nu doar administratori foarte buni, dar și adevărate autorități morale.
Implicarea corporațiilor românești începe să fie notabilă pe măsură ce tot mai multe companii înțeleg că business-ul trebuie să preia un rol, dincolo de stricta obținere a profitului, și înțeleg, de asemenea, că responsabilitatea nu este doar un accesoriu al culturii de import, al unor corporații de prestigiu, cu tradiție și cultură corporatistă puternică. Șansa evoluției noastre este discernământul matur al consumatorului, gustul său tot mai sofisticat, orientat spre calitate și diversitate, spre produsele și serviciile companiilor implicate în rezolvarea unor probleme sociale sau de mediu. Provocarea anilor care vin va consta în folosirea controversatelor valențe civilizatoare ale economiei de piață pentru a crea culturi corporatiste care încurajează și recompensează performanța și calitatea, dar și prestigiul obținut de o corporație prin comportamentul său etic și social.
Poate va veni un timp în care să ne redefinim mai atent și mai selectiv valorile și să privim luxul, spre exemplu, nu numai din perspectiva banului și a etalării cantității lui, ci și prin prisma lucrurilor simple, dar extrem de rare la care numai unii au acces. Câți își permit luxul bucuriei de a oferi fără să întrebe ce primesc în schimb? Probabil că bogați cu adevărat sunt cei care au acces la acest lux. Deocamdată, doar o mână de singuratici văd lumea în acest fel. Dar reprezintă o minoritate în a căror prietenie merită să speri.