Muhammad și cartea lui care se cheamă Coran

Volumul de față reprezintă forma revăzută și adăugită a unei lucrări de doctorat susținute la Universitatea din București. Este o analiză istorico-religioasă asupra literaturii polemice anti-islamice grecești produse în Mediterana răsăriteană pre-modernă, când viața intelectuală și religioasă a comunităților ortodoxe grecești s-a desfășurat sub guvernarea turcilor otomani. Prin aducerea în prim-plan a unor texte inedite și autori puțin cunoscuți publicului românesc și comunității academice internaționale, Muhammad și cartea lui care se cheamă Coran discută aspecte legate de modul în care creștinii ortodocși grecofoni au înțeles Islamul, s-au raportat la el din punct de vedere intelectual și, în același timp, și-au articulat principiile credale în opoziție cu învățăturile și practicile religioase promovate de Coran. Investigarea acestui corpus de texte polemice în contextele lor istorice și culturale specifice relevă mai mult decât episoade captivante ale istoriei complexe a interacțiunii dintre creștini și musulmani în perioada premodernă. Îi oferă cititorului o perspectivă bogată asupra elementelor de continuitate și ruptură din discursul polemic, dar și poziții ideologice variate printre autorii greci cu privire la Islam, din Veneția până în Rusia via Europa de Sud-Est.

Subiect de mare importanță și actualitate, polemica anti-islamică de limbă greacă din perioada premodernă nu s-a bucurat la noi de atenția cuvenită. Mai grav, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, accentul a fost pus pe polemică, nicidecum pe surse. Punând sursele în prim-plan și privilegiind o abordare critică, nepartinitoare, cartea lui Octavian-Adrian Negoiță reconstituie un capitol fascinant din istoria culturală a comunitaților creștine din Imperiul otoman.

Ovidiu-Victor Olar

Institutul de Studii Habsburgice și Balcanice, Academia Austriacă de Științe

Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Academia Română

Receptarea Coranului și atitudinile față de Islam în Occidentul medieval beneficiază de câteva decenii de numeroase cercetari și sinteze: se cunosc traducerile, interpretarile și, mai ales, relațiile deopotrivă documentare și imaginare cu o alteritate religioasă care nu a lăsat pe nimeni indiferent. Dacă ne întoarcem privirea spre lumea bizantină și post-bizantină, vom realiza că nu dispunem înca de suficiente studii care să aprofundeze, dintr-o perspectivă istorico-religioasă, relația Ortodoxiei cu Islamul, în pofida proximității geografice inițiale și apoi a coexistenței sub autoritatea Imperiului otoman. Cartea lui Octavian-Adrian Negoiță își propune să contribuie consistent și convingător la acoperirea acestei lacune. Autorul nu oferă numai o introducere în problematica tratată, ci o serie de investigații originale, minuțioase, bazate pe manuscrise și pe lectura proaspată a unor figuri post-bizantine căzute în uitare. Avem de-a face cu un debut care răspunde întrebarilor și exigențelor cercetării internaționale de prim nivel.

Bogdan Tataru-Cazaban

Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română