ȘTIMA APEI — Studii de mitologie și folclor

„Am adunat în volumul de față lucrările pe teme de mitologie și folclor scrise în anii care au urmat plecării din România. Unele dintre aceste materiale au apărut în publicații din exil, altele – după căderea regimului comunist – au văzut lumina tiparului în periodice din țară. Acestea sunt cele care alcătuiesc structura cărții. Am inclus, de asemenea, câteva texte vechi, rămase nepublicate, care au supraviețuit cumva tracasărilor și rigorilor emigrației. Așa cum se știe, cei care părăseau în acei ani țara nu aveau dreptul să scoată peste hotare niciun fel de hârtii. (…) În multe privințe, acest volum este o lucrare recuperată. Am socotit că a venit timpul să strâng laolaltă aceste lucrări risipite în timp și spațiu și să le ofer cititorului interesat de fenomenul culturii populare românești și de mitologie.”

„Materialele folclorice și informațiile legate de Știma Apei ne permit să apreciem că, în perimetrul culturii românești tradiționale, era cunoscut și practicat un sistem unitar de rituri în legătură cu această ființă mitologică. La unificarea sistemului de credințe legat de Știma Apei a contribuit, desigur, și faptul că practicile rituale referitoare la această ființă mitologică s-au transmis pe firul apelor. În concepția populară arhaică, fiecare râu își are știma sa, sufletul apei…”

„Stejarul este arborele care apare cel mai frecvent în riturile germanilor, bradul la români, tisa la gali și la japonezi. Yggrasill, arborele cosmic al scandinavilor este, după toate probabilitățile, un frasin. Arborele cu care își asociau romanii viitorul era smochinul, care creștea în Forum. Este copacul comunității, sub care se spune că au fost găsiți Romulus și Remus, întemeietorii cetății.”

„Materialul mitologic și folcloric ne permite să afirmăm că mentalitatea populară atribuie fluierului multiple funcții magice. Este de ajuns să amintim de syrinxul vrăjit al lui Pan, care-i făcea pe satiri și pe zânele pădurii să joace. Relația dintre păstori și instrumentele lor muzicale datează din vremuri imemoriale, fiindcă Pan, naistul, este și protector al turmelor.”

„Fapt prin excelență folcloric, bancul a fost întotdeauna apreciat pentru oralitatea lui. El este, de asemenea, un fenomen sincretic. Textului narativ i se adaugă gesturile, mimica, intonația, ezitările, limbajul, diferit în funcție de cel care îl spune și de cel căruia i se adresează. În zilele noastre, bancuri circulă și pe internet, pot fi întâlnite la aviziere, apar în gazete, ca benzi desenate, caricaturi, încorporate în scene de film.” 

„Cultura populară, folclorul, ca și etnologia au fost victime colaterale ale regimului politic instalat la sfârșitul războiului mondial. Domeniul nu era destinat abandonului. Dimpotrivă, cultura populară putea fi – și a fost – folosită intens ca instrument în susținerea propagandistă a noilor autorități. În partea a doua a erei comuniste, ea a fost destinată să dubleze arta cultă și chiar, pe cât posibil, să i se substituie.”