Modern cu moderație — Timpurile moderne sau inventarea unei înșelăciuni

„La fel stau lucrurile – și cu atât mai mult – cu Timpurile moderne. Ele nu-mi oferă un cadru cronologic marcat de autori, ci mai curând autorii constituie obiectul din care aș vrea să fac o problemă. Volumul prezent se compune din cinci părți, fiecare reunind între trei și cinci capitole. Prima încearcă să înfățișeze Modernitatea atât ca pe o problemă, cât și ca pe soluția care se pretinde a fi. Începe propunând moderarea entuziasmului pe care Modernitatea îl are pentru sine, dând la iveală fața întunecată, pe care am numit-o, prin trimitere la o boală, «modernită» și căreia îi studiez câteva simptome. Cultura europeană, care a fost mai întâi a noastră și apoi a invadat globul, și-a pierdut încrederea de sine pentru mulți dintre beneficiarii ei. Ea nu mai e capabilă să fondeze un umanism credibil și sustenabil. Întrebarea este dacă putem aduce motive bune pentru care am vrea ca viața umană să continue.”

„Să începem cu un paradox: utilizarea cuvântului «Europa», în sensul actual, este în mare parte una recentă. Desigur, cuvântul este foarte vechi. Însă numai din Timpurile moderne a început să fie folosit din ce în ce mai frecvent și ca înlocuitor menit să substituie termenul creștinătate. Se presupunea că Europa era scena pe care se juca drama civilizației. Ea trebuia să fie și publicul spectator din primele rânduri sau supraeul care trebuia să judece oamenii și faptele în funcție de conformitatea lor cu proiectul iluminist.”

„Logosul biblic se distinge de logosul grec prin faptul că acesta din urmă rămâne în sfera intra-umană. Oamenii angajează între ei o discuție de natură politică sau, ca în jurul lui Socrate, filosofică. Zeii le vorbesc oamenilor, dar se exprimă prin oracole, care sunt întotdeauna absconse și ambigue și care sunt înainte de toate niște monologuri. Când sunt reprezentați creând lumea, zeii nu o fac printr-un act de vorbire, chiar dacă se adresează eventual celor pe care i-au creat.”

„Cultura este cea care permite orientarea în lume. Orientarea nu e simplă reperare, căci, dacă reperarea ne permite să știm unde suntem, orientarea ne ajută să hotărâm unde trebuie să mergem. Culturalul se referă la toate lucrurile pentru care există o manieră bună de a proceda. Prin cultură se introduce deci noțiunea de valoare. Valoarea nu este exclusiv morală, ci și, printre altele, estetică. Un criteriu util poate fi cel al angajamentului personal. Lucrurile pe care nu fac decât să le știu sunt irelevante pentru mine.”

„În societățile noastre democratice, există totuși un fapt nou: cea mai lungă durată pe parcursul căreia poate politicul să orienteze o societate este mult mai redusă decât cea mai scurtă durată a generației. Dacă se poate spune așa: durata decizorie este mult mai scurtă decât durata decisivă. Istoria arată clar că cetățile democratice pot trata problemele care se pun pe termen lung și că reușesc mai bine decât celelalte.”

„Pentru că nu există inerție culturală. Realitățile culturale nu avansează în virtutea elanului lor; ele nu au un viitor decât dacă le susține în fiecare zi un prezent. Continuarea aventurii umane are ceva în comun cu transmiterea moștenirii antice: depinde de noi. Nu de ce spunem, nu de discursul nostru, inclusiv cel pe care îl citiți în acest moment. Depinde de ce facem, de deciziile concrete pe care le luăm, aici și acum.”