Muzica, în inima fascinației (ediție 2012)

Muzica, în inima fascinației (ediție 2012)

O carte foarte personalǎ care dezvǎluie comoara unei experienţe muzicale ce nu a dorit sǎ aleagǎ decât acele emoţii prielnice înǎlţǎrii divine ale existenţei umane.

Yehudi Menuhin

Construită precum o sonată în patru părţi, această călătorie „în inima fascinației” nu seamănă cu nimic altceva: instructivă şi accesibilă, emoţionantă şi profundă, ea redă frumuseţea misterioasă a muzicii prin intermediul geniului pianului.

22,00 RON
cu TVA
Stoc epuizat

O carte foarte personalǎ care dezvǎluie comoara unei experienţe muzicale ce nu a dorit sǎ aleagǎ decât acele emoţii prielnice înǎlţǎrii divine ale existenţei umane.

Yehudi Menuhin

Construită precum o sonată în patru părţi, această călătorie „în inima fascinației” nu seamănă cu nimic altceva: instructivă şi accesibilă, emoţionantă şi profundă, ea redă frumuseţea misterioasă a muzicii prin intermediul geniului pianului.

ES-MUF-A01
Fișa tehnică
Traducător
Lavinia Dragoș
An apariție
2012
Ediție
I
ISBN
978-606-8401-14-0
Format
13,5 CM X 20,5 CM
Număr pagini
255
Tip copertă
Cartonată

A asculta bine muzica nu poate să se facă decât în ascultarea propriei sale tăceri. A fi în măsură de a asculta tăcerea este experiența supremă pe care ne-o oferă cu generozitate muzica. Ea ne face să accedem astfel la acel loc sublim, unde domnesc bucuria, frumusețea și iubirea. Pentru că este o disciplină superioară, cu aspirații elevate, asta nu înseamnă că trebuie să facem din ea valoarea supremă. Sunt convinsă de toate aceste lucruri, și pentru a le face cunoscute, m-am angajat să scriu aceste pagini, cu entuziasm și umilitate. Chiar dacă muzica nu este un scop în sine, ea este, cred eu, o cale privilegiată, o scară de lumină care ne permite să accedem la adevăratele valori ale vieții, acelea care îl fac pe om demn de Dumnezeu.

Conceptele pedagogice pe care, cu dragoste pentru tot ceea ce înseamnă învățare, le expune autoarea, pot fi de real folos spiritual oricărei persoane (nu neapărat copil, căci, după cum ne explică Elizabeth Sombart, niciodată nu este târzie descoperirea pianului) dornice de a se apropia de muzică, fie ca interpret, fie ca ascultător.

„Muzica clasică este fructul complicității constitutive a omului și a sunetului. Nu există muzică fără om, cel puțin potrivit concepției pe care acesta și-o formează despre ea: ecou al propriei sale naturi, oglindă a sinelui, fântână a lui Narcis... Acolo se întâlnesc cele două fețe ale sale, într-o confruntare dureroasă, într-o contradicție fecundă: modul major și modul minor”