Jurnal indirect 4. Tropice surâzătoare

Poate ieși Brazilia definitiv din viața cuiva care a petrecut acolo câțiva ani, identificându-se cu existența zilnică a unui popor la prima vedere ca toate celelalte, în realitate ciudat și superior europenilor? Despărțirea de o țară iubită nu se produce niciodată. Plecarea definitivă din acea țară nu poate avea loc.

„În mentalul european, cuvîntul tropice a născut dintotdeauna ideea unor călduri insuportabile îmbinate cu umiditate ucigaşă; sau pe cea a unei uscăciuni de stil saharian. Excesul de căldură şi de umiditate, atmosfera irespirabilă, ploile diluviene, pustiul african, lupta de oră cu oră cu clima ostilă – iată ce-şi închipuie europenii că ar reprezenta Tropicele. „Căldurile tropicale” din vremea lui Caragiale traduceau, verbal, o obsesie bine şi îndelung sedimentată în conştiinţa publică, obsesia celor care doar auziseră câte ceva despre Tropice, fără să le fi văzut.

Că aşa-numitele „idées reçues” au de obicei falsitatea înscrisă în propria lor definiţie – asta o ştim de mult; dar nu ne-am fi aşteptat ca principiul să se verifice şi în meteorologie.”

„Dacă până la urmă suntem, fizic şi fiziologic, mai ales ceea ce mâncăm, principiul se verifică în cazul brazilienilor cu prisosinţă – în cazul lor, ca şi în cazul altor popoare încă nu foarte depărtate de natură. Timpul când Europa se împărţea, culinar, în cel puţin două zone distincte, Nordul şi Sudul, a trecut fără întoarcere: Uniunea Europeană a şters (în mod salutar pentru sănătatea oamenilor) diferenţa dintre Sudul băutor de vin şi Nordul băutor de bere, dintre Sudul amator de legume preparate cu ulei de măsline şi Nordul amator de carne. O sănătoasă uniformitate alimentară pare să se fi instalat astăzi pe teritoriul Vechiului Continent, unde deosebirile tranşante le găsim refugiate doar în memoria culturală.”

- Premiul Cartea anului 2014 - Mihai Zamfir, "Tropice surâzătoare, Jurnal indirect IV", Editura Spandugino, 2014

- revistaluceafarul.ro

- festlitcj.wordpress.com

- romlit.ro