Scrieri 1

Scrieri 1

Volumul 1 al Scrierilor lui C. D. Zeletin ilustrează mai mult decât următoarele aspectul de creație artistică al beletristicii sale, poezie și proză apoftegmatică, celelalte volume urmând să fie consacrate eseisticii, istoriografiei și tălmăcirii de poezie clasică italiană și franceză.

38,00 RON
cu TVA
Stoc epuizat

Volumul 1 al Scrierilor lui C. D. Zeletin ilustrează mai mult decât următoarele aspectul de creație artistică al beletristicii sale, poezie și proză apoftegmatică, celelalte volume urmând să fie consacrate eseisticii, istoriografiei și tălmăcirii de poezie clasică italiană și franceză.

CZ-SCR-A01
Fișa tehnică
An apariție
2012
ISBN
978-606-8401-03-4
Format
10,5 CM x 17,0 CM
Număr pagini
758
Tip copertă
Cartonată

În urmă cu 50 de ani, C. D. Zeletin îl surprindea pe Tudor Vianu „prin întinderea intereselor literare și prin netăgăduita siguranță în stăpânirea versului clasicˮ. Nu peste multă vreme, impresia marelui estetician era validată de Perpessicius, care vedea în C. D. Zeletin „un poet de categorică originalitate, familiar, în egală măsură al reflecției și al metaforei și un poet original de mari perspective. Într-adevăr, volumele de poezii ale lui C. D. Zeletin, prezente în acest volum de Scrieri, Călătorie spre transparență și Andaluzia, confirmă viziunea lui Perpessicius printr-o puternică inspirație, prin măiestrie artistică și prin rigoare. 

Când Tudor Vianu îl numea poeta doctus, avea în vedere și o serie de însușiri de gânditor, care se străvede lesne din volumele de proză aforistică ale lui C. D. Zeletin. La acestea se poate adăuga și interesul filosofic și istoriografic imens, care se străvede în eseurile și în contribuțiile istoriografice remarcabile din cartea de eseuri Respiro în amonte, care încheie volumul I al Scrierilor.

„Ce alta e viaţa decât geniul clipei?”


„Pe chipul omului prăbuşit în somn văd un fel de veghe a materiei.”


„Mă îngrozesc dacă mă va cere într-o zi pământul cât m-a cerut o viaţă cerul...”


„Nu pierzi vremea, dar pierzi viaţa...”


„Alegând, trădez.”


„Ceea ce a venit prea târziu de fapt nici n-a venit…”


„Paradoxul nesimţitului e că simte…”