Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

S-ar putea spune că, în aceste zile premergătoare marii sărbători a Nașterii Domnului, cerul coboară pe pământ, iar oamenii îmbracă haine de lumină? Nașterea lui Iisus Hristos anticipează, într-un anume fel, Învierea evocată de sărbătorile pascale? S-ar fi putut El naște altundeva decât într-o iesle, așa cum ni se relatează în Evanghelie? De ce s-a născut atât de sărac, precum cel mai sărac rege din această lume? Este, oare, peștera un loc vindecător, un spațiu cu multiple reverberații simbolice? Cum era copilul Iisus? Ni-l putem imagina râzând? Ce păstrăm, ca ritualuri, din acele zile ale Nașterii Domnului? În ce fel i-am mai putea aduce astăzi aur, smirnă și tămâie? Ce semnifică vizitele îngerești pe care le-au primit în acele zile Iosif și Fecioara Maria? Poate fi considerat îngerul un îndrumător al tainei? De unde izvorăște bucuria aceasta, aproape nepământeană, de Crăciun?  Într-o ediție specială, prilejuită de sărbătoarea Nașterii Domnului, dialogul dintre Vasile Bănescu, teolog și purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu devine o luminoasă călătorie spirituală spre timpul sacru al venirii lui Iisus Hristos în această lume, un moment privilegiat în care umanității i s-a dezvăluit marea taină a Vieții și Adevărului, dar și semnificația unor înalte valori morale, precum bunătatea, curăția inimii, dragostea față de oameni, smerenia și milostivirea.

0:00  Vasile Bănescu - Sărbătoarea Nașterii Domnului

9:12 „Observăm că și astăzi sunt gânditori care aleg să expedieze problema aceasta a Întrupării lui Dumnezeu, a Învierii Lui, pentru că este un scandal pentru logică. Spiritul infinit, Universul, a fost creat – asta o recunosc și mari savanți, astrofizicieni și așa mai departe. Dacă Ființa care a creat Universul și care scapă oricărei apropieri logice de el devine om, aici, repet, apare un scandal imens pentru rațiune.”

19:33 „Despre Hristos vorbesc, evident, evangheliștii, care i-au fost și martori oculari. Sunt oameni care l-au cunoscut, deci sunt mărturisitori în acest sens. Vorbesc însă, pentru cei care nu oferă suficient credit textelor evanghelice, vorbesc oameni care n-au avut nicio legătură cu creștinismul, dar care au fost, într-un fel, martorii evenimentelor provocate de Hristos în timpul când a trăit în Iudeea. Mă gândesc la textele lui Tacit...”

30:14 „Eu am rămas foarte frumos marcat de o carte despre care s-a vorbit prea puțin, o carte care-i aparține unui mare spirit sud-american. Rubem Alves este autorul; e comparat cu Steinhardt în America de Sud. El are o carte intitulată „Cartea cuvintelor bune de mâncat”. E vorba de o parabolă, până la urmă, în carte, dar este limpede că aceste cuvinte rostite de Hristos, prin care El e prezent și astăzi alături de noi, pot fi percepute ca o hrană.”

41:38 „Timpul, spune Părintele Stăniloae, trebuie să fie acest interval între chemarea lui Dumnezeu – Hristos vine în lume pentru a ne chema spre El, spre modelul suprem – și răspunsul pe care noi îl oferim. Răspunsul nostru nu vine imediat. De obicei, vine târziu sau nu vine niciodată, Dumnezeu așteptându-l. Hristos stă la ușă și bate.”

50:52 „Hristos, cum spuneam, a fost un om deplin și, în același timp, Dumnezeu adevărat, Dumnezeu-omul. Din păcate, a apărut în istorie, din cauza provocărilor demonice care au stârnit ideologiile, omul-Dumnezeu. Este Antihristul, omul-Dumnezeu, pentru că accentul nu mai cade pe Dumnezeu, ci pe omul care vrea să fie adorat ca un Dumnezeu.”

1:01:23 „Creștinismul e personalist și nu poate fi altfel: suntem persoane. Dimensiunea personalismului este cea mai detestată dimensiune de toate totalitarismele care suprimă persoana prin suprimarea libertății și-l transformă pe om într-un individ biped sau număr. De aceea creștinismul este cel care sanifică istoria umanității, pentru că pune în centru persoana, valoarea ei irepetabilă, extraordinara ei dimensiune spirituală.”

1:09:48 „Cuvintele acestea sunt o probă, încă una în plus, a faptului că despre aceste lucruri tainice nimeni n-a vorbit mai profund decât au făcut-o marii părinți creștini, pentru că nu poți vorbi profund despre aceste lucruri decât din interiorul lor, după ce te scufunzi în această zonă densă, în această adâncime a Scripturii.”

1:20:17 „N-a fost un rege politic, cum sperau mulți contemporani ai lui să fie. El a refuzat, evident, statutul de Mesia politic, pentru că importanța lui Mesia în istoria poporului evreu era cu totul alta decât eliberarea imediată de sub strivitoarea stăpânire romană. De ce s-a născut atât de sărac? Pentru a indica încă de la bun început că nu pe bogăție trebuie să cadă accentul, că bogăția, firește, cum o spun mari părinți ai Bisericii nu este rea în sine, nimic nu este rău în sine...”