Fundația Academia Civică și Fundația Spandugino

vă invită să participați

joi, 24 aprilie, ora 17

la conferința susținută de

Teodor Baconschi,

CREȘTINISMUL UNIVERSAL, DE LA IDEALUL UNITĂȚII LA REALITATEA DEZBINĂRII

Scurtă istorie a mișcării ecumenice

Moderator: Cristian Pătrăşconiu

Reprezentanța la București a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței

str. Jean-Louis Calderon, nr. 66

Vă rugăm să confirmați prezența la adresa: acivica@memorialsighet.ro

***

Nikolai Berdiaev a scris un celebru eseu intitulat „Despre vrednicia creștinismului și nevrednicia creștinilor”. Conferința va prilejui o incursiune în cronica bimilenară a Bisericii lui Hristos, ca scenă „terestră” a contrastului dintre „litera Evangheliei” și întruchipările sale, mereu parțiale și distorsionate. Noua religie, născută pe teritoriul Imperiului Roman, a generat convertirile din generațiile post-apostolice pe temeiul așteptării unei iminente instaurări a Împărăției lui Dumnezeu. Amânarea misterioasă și neliniștitoare a Parusiei, adică a celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos, a determinat Biserica să se adapteze tot mai mult la realitățile imanente ale istoriei. Adică să accepte o fatală secularizare. După Constantin cel Mare, unitatea Bisericii a devenit sinonimă cu unitatea imperiului creștin, manifestat sub dubla identitate a Bizanțului și a Occidentului latin, dominat de papalitate. Dacă în primul mileniu, teologia politică imperială a reușit să salveze, în linii mari, unitatea Bisericii, după Marea Schismă de la 1054 a urmat un al doilea mileniu în care tendințele centrifugale au predominat. Creștinismul a devenit global, plătind însă prețul unei expansiuni prin sciziparitate. Reacția față de tragedia spirituală a sfâșierilor interconfesionale s-a organizat eficient abia după Primul Război Mondial, prin apariția mișcării ecumenice. La un secol de la această trezire a dorului față de unitatea originară și idealizată a Bisericii, bilanțul de etapă nu este neapărat optimist. Se putea face mai mult? Vom reuși să refacem „cămașa fără cusătură” a lui Hristos în interiorul istoriei, sau doar la capătul acesteia, într-o dimensiune eshatologică la care nimeni nu are deocamdată acces?

Teodor BACONSCHI este diplomat și scriitor. După susținerea tezei de doctorat la Université Paris-Sorbonne (magna cum laude, 1994), urmează studii postdoctorale la New Europe College, din București (1996). A fost, succesiv, reprezentantul României la Sfântul Scaun, în Portugalia și Franța. Din 2006 deține gradul diplomatic de ambasador. Între decembrie 2010 și ianuarie 2012 a exercitat mandatul de ministru de Externe al României. Este specialist în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, dar scrierile sale explorează o varietate de domenii și problematici: teologie, istoria ideilor, hermeneutică religioasă, mitologie, filosofia culturii, evoluția marilor curente de gândire. A publicat peste 20 de volume de reflecție creștină și eseistică de largă respirație culturală.

***

Ciclul de conferințe „Justiția memoriei”, organizate de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino, coordonate și moderate de jurnalistul şi eseistul Cristian Pătrășconiu, propune idei și dezbateri în jurul unor teme de ardentă actualitate, reliefând rolul și importanța memoriei în evocarea și înțelegerea faptelor petrecute în perioada comunismului, sistem politic ce a provocat cele mai multe victime din întreaga istorie a omanității.

Titulatura conferințelor pe care le derulează, în parteneriat, Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino este inspirată de o formulă celebră a cărei autoare este Ana Blandiana: „Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”.

***

Fundația Academia Civică a fost întemeiată ca urmare a sugestiei Consiliului Europei de a crea o fundație care să realizeze şi să administreze proiectul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenței de la Sighet, adoptat de înaltul for internațional.

Proiectele Fundației Spandugino consolidează un model cultural al responsabilității pentru un viitor mai bun, în jurul a trei axe esențiale: reorientarea către valorile profund umane și viața spirituală autentică, educația insuflată de mentorii slujitori ai marilor idei, recuperarea memoriei ca sursă a posibilităților vii ale trecutului.