Fundația Academia Civică și Fundația Spandugino vă invită să participați

joi, 20 martie, ora 17

la conferința susținută de

Mihai Maci,

ARUNCAȚI ÎN VIITOR.

TRIPLA DEZRĂDĂCINARE A OMULUI CONTEMPORAN

Moderator: Cristian Pătrăşconiu

Reprezentanța la București a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței

str. Jean-Louis Calderon, nr. 66

Vă rugăm să confirmați prezența la adresa: acivica@memorialsighet.ro

***

În ultimul secol, umanitatea a cunoscut trei tipuri de dezrădăcinare: cea din comunitățile ancestrale, care se petrece odată cu urbanizarea. Dislocarea oamenilor din rural îi desprinde de riturile generațiilor care i-au precedat, îi atomizează și îi aruncă într-o lume pentru care nu sunt pregătiți și căreia nu i se pot adapta. Deosebirea dintre sat și oraș nu e una de număr, ci de specializare. Diviziunea continuă a activităților nu e doar pe orizontala multiplicării, ci și pe verticala organizării. De aici o a doua dezrădăcinare: cea dintr-o înțelegere naturală, a omului imers în lumea în care trăiește, către una abstractă, bazată pe structurile formale necesare organizării multiplicității și diversității. Genul acesta de gândire este impersonal și exclude (aproape) orice formă de responsabilitate. Expresia ei ultimă e divergența tot mai mare dintre o raționalitate algoritmică și eficientă, pe de-o parte și, pe de-alta, o percepție subiectivă și stingheră. În fine, odată cu generalizarea internetului și a rețelelor sociale, oamenii sunt din în ce mai mult dezrădăcinați din aproape orice formă de real și imersați într-un virtual pe care nu-l mai pot structura și care-i poartă către praguri abisale. Scos din cadrele vieții sale firești, omul contemporan e pus într-un contact direct cu cele mai tari realități, pe care nu le poate stăpâni, dar care îl pot distruge: spaimele și dorințele sale. Timp de milenii, raportarea la acestea (prin intermediul religiei, a literaturii sau a artei) a fost ritualizată. În fond, ritualurile culturale au avut menirea de-a ne aduna și de-a ne situa la o justă distanță de amenințarea a ceea ce ne copleșește. Care e șansa omului actual de a supraviețui contactului nemediat cu demonii săi lăuntrici? Și mai există posibilitatea reinventării unor ritualuri care să ne păzească de ei și – în egală măsură – să articuleze posibilitatea unor comunități bazate pe responsabilitate în viitor?

Mihai Maci este lector la Departamentul de Relații Internaționale și Studii Europene al Universității din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj. A avut preocupări iniţiale legate de Simone Weil (având ca subiect de licenţă problema decreaţiei în opera acesteia), apoi de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria (tema masteratului) şi cu teologia (tema doctoratului). A beneficiat de stagii de documentare în Franţa, ocazie cu care – pe lângă tema propriu-zisă a lucrării de doctorat – s-a interesat de gândirea disidentă est-europeană şi, în particular, de filosofia lui Jan Patočka. Domeniile sale de interes vizează în particular filosofia contemporană şi mai ales tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei. A fost membru al echipei de cercetare care a investigat, în cadrul unui proiect al CNCSIS, incidența gândirii lui Platon și a lui Aristotel în filosofia românească. De-a lungul timpului, a scris texte de reflecție și de atitudine pe probleme de educație, politică internă și externă istorie și secularizare. O parte dintre textele sale despre educație au fost adunate în volumul Anatomia unei imposturi. O școală incapabilă să învețe (Editura Trei, 2016), care a primit, în același an, premiul „Matei Brâncoveanu” al Fundației Alexandrion, iar din cele pe teme sociale în volumul Înainte de răspunsuri, întrebările. Generațiile ce vin și derivele modernității (Editura Polirom, 2025).

***

Ciclul de conferințe „Justiția memoriei”, organizate de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino, coordonate și moderate de jurnalistul şi eseistul Cristian Pătrășconiu, propune idei și dezbateri în jurul unor teme de ardentă actualitate, reliefând rolul și importanța memoriei în evocarea și înțelegerea faptelor petrecute în perioada comunismului, sistem politic ce a provocat cele mai multe victime din întreaga istorie a umanității.

Titulatura conferințelor pe care le derulează, în parteneriat, Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino este inspirat de o formulă celebră a cărei autoare este Ana Blandiana: „Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”.

***

Fundația Academia Civică a fost întemeiată ca urmare a sugestiei Consiliului Europei de a crea o fundație care să realizeze şi să administreze proiectul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenței de la Sighet, adoptat de înaltul for internațional.

Proiectele Fundației Spandugino consolidează un model cultural al responsabilității pentru un viitor mai bun, în jurul a trei axe esențiale: reorientarea către valorile profund umane și viața spirituală autentică, educația insuflată de mentorii slujitori ai marilor idei, recuperarea memoriei ca sursă a posibilităților vii ale trecutului.