Limba română – între infern și paradis

Relația mea cu limba română poartă o amprentă foarte personală, la fel de personală ca relația cu părinții mei, cu frații și cu sora mea. Dar cred că ea se încadrează perfect în tema propusă de această întâlnire: « Limba română, limbă a integrării europene » și, mai mult, după cum veți vedea, este o parte a unei probleme mai generale, « Limba română în condițiile globalizării de toate felurile: economice, financiare, politice, comunicaționale, informaționale, computaționale, cognitive și culturale ».

Fiecare om are o relație proprie cu limba pe care o vorbește. Simt o nevoie organică de a mi-o cunoaște, de a o înțelege, de a fi conștient în ce măsură este ea pentru mine o construcție personală și în ce măsură este o preluare a unor formulări preexistente. A mă putea exprima, a reduce la minim decalajul dintre ceea ce vreau să spun și ceea ce reușesc să spun sunt pentru mine nevoi vitale. Înțelegem mai mult decât putem spune, dar spunem uneori altceva decât ceea ce am intenționat; în orice caz, dacă aceste decalaje sunt inevitabile, îmi dau seama că ele sunt, pentru mine, mai mici în limba română decât în engleză sau în franceză, singurele limbi străine pe care le practic în scriere, citire și vorbire. De aceea, limba română este casa mea. Limba română există în atâtea variante câți vorbitori ai ei există. Numitorul comun al acestor variante este suficient de puternic pentru a asigura posibilitatea comunicării măcar parțiale, dacă nu integrale. Posibile diferențe mari de nivel cultural pot uneori diminua sensibil înțelegerea reciprocă a doi vorbitori cu aceeași limbă maternă.

„Se comite frecvent greșeala de a se considera că literatura are un monopol asupra limbii române ca paradis. Cred că în orice domeniu de creație, de activitate profesională și la orice nivel de accesibilitate pot fi identificate comori de limbă română. Ar trebui publicate antologii de limbă română în ipostaza ei de excelență. Voi da două exemple din domeniul matematicii, cărora le-am acordat o deosebită atenție în scrierile mele, dar oricând pot adăoga altele. Mă refer mai întâi la Gheorghe Lazăr, primul autor de manuale școlare în limba română în Țara Românească. Trigonometria sa, elaborată în urmă cu aproape 200 de ani și publicată în urmă cu o sută de ani de Traian Lalescu este un monument de limbă română de o semnificație istorică și culturală imensă.”

„Pentru foarte mulţi oameni, internetul a apărut prea devreme, deoarece nu li s-a format nevoia de comunicare cu lumea, nevoia de a intra în legătură cu potenţialele fiinţe umane cu care au interese comune. Identitatea culturală, naţională include, pe lângă componenta ei istorică, şi o componentă în plină desfăşurare, constând în interacţiunea cu lumea, tot aşa cum identitatea corpului uman nu se reduce la alcătuirea sa internă, ci include esenţial şi metabolismul cu exteriorul. Neînţelegerea acestui dublu aspect al identităţii are efecte vizibile în primul rând în educaţie, unde s-a acordat o atenţie insuficientă înţelegerii alterităţii, nevoii de a comunica, de a convieţui cu alteritatea. De aici până la conflicte de tot felul nu-i decât un pas.”

- ziarulfaclia.ro

- radiochisinau.md

- ps2.ro

- gorjeanul.ro