ANTON GOLOPENȚIA. CORESPONDENȚA GERMANĂ (1933–1936) / DEUTSCHE KORRESPONDENZ (1933–1936)

ANTON GOLOPENȚIA. CORESPONDENȚA GERMANĂ (1933–1936) / DEUTSCHE KORRESPONDENZ (1933–1936)

Ediție îngrijită de Sanda Golopenția

Schimburile epistolare din acest volum datează de la jumătatea anilor 1930, perioadă în care autorul sau destinatarul lor se afla la studii doctorale de științe sociale în Germania. Anton Golopenția este o figură aparte în peisajul intelectual interbelic. Cu o operă imensă și aproape neverosimil de variată, de o bogăție și de o profunzime greu egalabile, această personalitate discretă de-abia în ultimele două decenii a început să fie cunoscută, iar scrierile sale au fost publicate și incluse în circuitul cultural românesc.

75,00 RON
cu TVA

Schimburile epistolare din acest volum datează de la jumătatea anilor 1930, perioadă în care autorul sau destinatarul lor se afla la studii doctorale de științe sociale în Germania. Anton Golopenția este o figură aparte în peisajul intelectual interbelic. Cu o operă imensă și aproape neverosimil de variată, de o bogăție și de o profunzime greu egalabile, această personalitate discretă de-abia în ultimele două decenii a început să fie cunoscută, iar scrierile sale au fost publicate și incluse în circuitul cultural românesc. Cercetătoarea Sanda Golopenția, fiica sociologului, a descoperit și a păstrat, timp de zeci de ani, lăzile cu scrierile tatălui său, apoi a organizat, a editat și a tradus mii de pagini de studii și de teorie din domeniile sociologiei, filosofiei, statisticii, demografiei, geopoliticii, cercetării sociale empirice și, nu în ultimul rând, cinci volume masive de corespondență, care alcătuiesc o unică și fascinantă „rapsodie epistolară” a vieții sociale, culturale, dar și private din România anilor 1930–1940. Corespondența germană a lui Anton Golopenția, ultimul din seria acestor volume, deschide lumea interioară și viața de student a tânărului cărturar, animat de o profundă dorință de modernizare a țării sale, către publicul românesc și internațional – atât către cel academic și de cercetare, cât și către acela interesat de istoria confuză a Europei interbelice.

AG-CGDK
Fișa tehnică
Ediție îngrijită de
Sanda Golopenția
An apariție
2022
ISBN
978-606-8944-91-3
Format
155 x 215 mm
Număr pagini
928
Tip copertă
Cartonată
Traducere din limba germană
Maria Anghelescu, Rareş Munteanu, Gottfried Habenicht şi Lidia Bradley

„Colecția de scrisori pe care o publicăm datează, în mod esențial, din anii 1933–1936, timp în care Anton Golopenția s-a aflat în Germania, cu o bursă Rockefeller (noiembrie 1933 – noiembrie 1935), continuată printr-o bursă Humboldt (noiembrie 1935 – noiembrie 1936). După întoarcerea în România, câteva – rare – legături epistolare, provocate mai ales de iminența celui de al XIV-lea Congres Internațional de Sociologie plănuit la București, rapid curmate de izbucnirea războiului, s-au menținut până în jurul anului 1942. Scrisorile au fost păstrate de A. Golopenția și, după moartea lui, au rămas în Arhiva familiei Golopenția (AFG)”.

„Epoca 1933–1936 este, în Germania, epoca instalării național-socialismului. Situația sociologiei este precară. Opțiunile extreme – devenite curente – ale universitarilor evrei sau ale celor care se opun politicii academice a regimului sunt emigrarea sau auto-pensionarea. La Berlin, Anton Golopenția remarcase izolarea lui Eduard Spranger și a lui Werner Sombart. La fel se întâmplă și cu Hugo Fischer. Exemplele se pot înmulți. Cititorii le vor întâlni în repetate rânduri pe parcursul volumului. Față cu această situație, oamenii își caută refugii. Pentru Anton Golopenția, două sunt esențiale: cititul în marile biblioteci din Berlin, sau Leipzig, sau Silezia, cu activitatea la Boberhaus și, atunci când vrea să scrie, casa primitoare din inima munților a învățătorului Martin Herrmann. În casa aceasta, plină de copii și de prieteni, A. Golopenția va fi proclamat unanim «unchiul cel bun», iar republica unchiului va fi locul cald al bucuriei de a avea prieteni”.

„Mulți dintre intelectualii germani evocați în scrisorile de față au petrecut ani lungi în străinătate și unii nu au mai revenit în Germania. În România, Anton Golopenția însuși va intra în măcinișul istoric ce avea să-i răpească libertatea și viața. Speranțele și aspirațiile mai multor generații aveau să fie, mereu și iar, spulberate. Volumul vorbește, așadar, despre lucruri care altfel s-ar fi pierdut fără urmă”.

„Un sejur de Paște în Boberhaus, la echipa de tineret din Silezia, m-a scuturat și m-a trezit, iar apoi avea să vină Leipzigul, cu dumneavoastră și cu institutul. Ajuns printre oameni, am trăit permanent sentimentul că sunt un român, căci acei tineri pe care-i aveam înaintea mea afirmau în fiecare clipă că sunt germani. Pentru a satisface curiozitatea cunoscuților mei, trebuia să parcurg cu toată seriozitatea România. Chiar și în privința acelor forme de cultură care îmi păreau a se afla mai degrabă în domeniul altora. Modul dumneavoastră de a lucra m-a silit să revizuiesc metoda noastră. E drept că în Institutul nostru Social noi ne pricepem imbatabil de bine să privim la microscop un sat sau o entitate chiar și mai mică; dar de «știința națiunii», la care aspira prof. Gusti, ne-am îndoit întotdeauna, fiindcă nu o vedeam decât la capătul unor cercetări individuale întinse pe durata unor decenii”.

(Anton Golopenția către Hans Freyer, f.d.)

„Puțin cam obosit de drumul de la Hamburg la Freiburg, care s-a lungit foarte mult: am încercat să-mi fac o imagine despre Vestul Germaniei și nu mi-am cruțat nici picioarele, nici capacitatea de înregistrare, mă voi odihni câteva zile aici, înainte de a porni mai departe spre Leipzig, prin Bayern și Germania Centrală. Este un loc bun de odihnă aici: mi-am dat seama de asta chiar astăzi, când mi-am petrecut o zi întreagă pe drumul care urcă mai sus de Gruntersdorf, și am recoltat un mare maldăr de căpșune (parfumate ca la noi). Să vin tocmai din România ca să le răpesc copiilor din Baden această bucurie!” 

(Anton Golopenția către Marianne Partsch, f.d.)

Anton Golopenția (1909–1951) a fost un sociolog, statistician și geopolitician român, unul dintre membrii marcanți ai Școlii Sociologice de la București, colaborator apropiat al lui Dimitrie Gusti și membru fondator al școlii românești de geopolitică. În 2017 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române. Licențiat în drept și filosofie, cu doctoratul obținut în Germania, în anul 1936, Anton Golopenția a luat parte la campaniile de monografie sociologică și a participat la organizarea echipelor studențești de intervenție socială în satele din România. Între 1941 și 1944, o echipă de cercetători de la Institutul Național de Statistică, sub conducerea lui Anton Golopenția, a efectuat cercetări în regiunile Harkov și Donețk din Ucraina de astăzi, în cadrul anchetei IREB (Identificarea Românilor de la Est de Bug). În perioada 1947–1948 a ocupat funcția de director general la Institutul Central de Statistică. În 1950 a fost arestat de Securitate și s-a stins din viață un an și jumătate mai târziu, în penitenciarul Văcărești. Pe lângă zecile de publicații apărute în 1930 și 1940, în ultimii douăzeci de ani, cercetătoarea Sanda Golopenția, fiica sociologului, a editat, a tradus și a publicat mare parte din opera vastă și multidisciplinară a lui Anton Golopenția: Ultima carte. Text integral al declarațiilor în anchetă ale lui Anton Golopenția aflate în Arhivele S.R.I. (Editura Enciclopedică, 2001); Opere complete, vol. I–V (Editura Enciclopedică, 2000–2022); Rapsodia epistolară. Scrisori primite și trimise de Anton Golopenția, vol. I–IV (Editura Albatros, 2004 și Editura Enciclopedică 2010–2014); Românii de la est de Bug, vol. I–II (Editura Enciclopedică, 2016).