CUMPĂNA ȘTIINȚEI — Viitorul contează

„Lumea noastră se confruntă cu moștenirea unei viziuni incomplete a cunoașterii (revoluția carteziană), conform căreia doar trecutul determină prezentul, iar întregul reprezintă suma părților sale. Revoluția industrială, centrată pe mașini, este rodul acesteia. Realizările spectaculoase ale științei și tehnologiei o confirmă. Totuși, o afecțiune congenitală umbrește această viziune: progresul realizat vine cu prețul subminării viitorului. Înțelegerea inadecvată a viului (toată flora și fauna, de la organismele monocelulare la cele complexe), perceput a funcționa, asemenea universului, ca o mașină, este primejdioasă pentru orice formă de viață. Teza susținută în această carte este simplă: trecutul e relevant, însă viitorul posibil este nu mai puțin important. Viul nu numai că reacționează la schimbare, dar acționează în mod anticipativ, în așa fel încât să facă față primejdiilor.” 

„În zilele noastre, rata ridicată a șomajului și nesiguranța financiară scot în evidență dimensiunea socială a pandemiei de Covid-19. Relații rasiale tensionate, lipsa încrederii în autorități și lipsa de siguranță publică se aglomerează într-o criză a numeroase crize interconectate, inclusiv cea a sistemului medical, ca să nu mai menționăm eșecul sistemului politic. CoVID, criza de viziune, este diferită de orice altă provocare anterioară. Este o confluență – nu accidentală, ci necesară – a pandemiei, a inadecvării economice și financiare, a tulburărilor sociale, a instabilității politice, a științei care a luat-o pe căi greșite, a tehnologiei care a luat-o razna, a asistenței medicale necorespunzătoare și a unei educații inadecvate.”

„Pe fundalul a tot mai multă și mai performantă știință și tehnologie, costul reacției la colapsuri crește ireversibil, criză după criză, sub toate aspectele. Iar succesul reacțiilor, oricât de bine intenționate ar fi ele, scade. Determinismul restrictiv al cauzei și efectului – pe scurt, reacția, privită în opoziție cu prevenția – se dovedește inadecvat pentru a face față numeroaselor aspecte ale schimbării inexorabile prin care trece lumea. Costul ridicat și rata scăzută de succes sunt rezultatul accentului pus pe aspectele particulare, în detrimentul perspectivei asupra întregului și al înțelegerii relației dintre numeroasele sale componente.”

„Industria farmaceutică și promotorii științei medicale i-au silit pe medici să facă abstracție de pacienți și să se concentreze asupra bolii, ca un soi de defect la motor, care necesită substanțe chimice sau piese de schimb pentru a i se restabili funcționarea corespunzătoare. Nu este de mirare că străzile s-au umplut cu demonstranți. Din păcate, ei confundă sentimentul alienării cu promisiunile unui progres perpetuu, ancorat în trecutul pe care au început să-l pună sub semnul întrebării. Acele promisiuni făcute cu decenii în urmă sunt cea mai bună dovadă a eșecului determinismului. Faceți în acest fel – dați bani, promulgați legi – și rezultatul va fi bun – oportunitate, egalitate, bunăstare generală. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.”

„E uluitor că putem ajunge pe Marte. Noul telescop, care «vede»  în timp fenomene asociate cu începutul lumii, e și el uluitor. Dar nu mai puțin uluitor este faptul că un virus ajunge să ne controleze existența, iar știința nu-i poate apăra în mod eficient pe cei primejduiți.”

„«Turnul Babel», menit să atingă cerul, a tot crescut, până ce i-a cedat fundația. Nu ne mai înțelegem unii pe alții pentru că viața noastră nu mai depinde de viața altora. Prețul l-a reprezentat pierderea limbajului unic care unifica omenirea și care a fost înlocuit de numeroase alte limbaje – atât de specializate și de diferite, încât, în zilele noastre, oamenii se înțeleg tot mai puțin între ei, deși trăiesc iluzia că se înțeleg.” 

„Teologia mașinii, care întruchipează credința în determinism – «mama tuturor cauzelor» –, și darwinismul social – bazat pe o înțelegere distorsionată a evoluției, ca rezultat al competiției – au fuzionat în societatea industrială capitalistă. Să fii proactiv nu aduce profit. Aceasta este o descriere simplificată a capitalismului. Reacția la crize în locul acțiunilor care să le prevină: subiectul e la fel de vechi precum conștientizarea de către om a schimbării. Reacția aduce costuri suplimentare. Dacă repari, te costă la fel de mult ca atunci când faci ceva nou! Acțiunile proactive, mergând de la o întreținere mai bună la facilitarea alternativelor, economisesc bani (și uneori vieți), cu condiția ca aceia care beneficiază de pe urma serviciilor care se bazează pe infrastructură să fie motivați să le susțină.”

„Tragedia umană prilejuită de cel mai recent război – Ucraina invadată de Rusia – face parte din criza de viziune declanșată de un globalism prost înțeles. Dezastrul ar fi putut fi prevenit. Costul reacțiilor de tot felul este enorm și va crește în timp. Din nefericire, dezastre similare nu pot fi excluse atâta timp cât cei care sunt la putere rămân prizonieri ai unui mod de gândire și acțiune înrădăcinat în determinism.”