MARELE COD — Biblia și literatura

„Cartea de faţă îşi propune să fie un comentariu asupra Bibliei din perspectiva unui critic literar. Iniţial, aveam de gând să realizez o trecere în revistă inductivă cât mai completă a imaginilor şi a naraţiunii biblice, urmată de o explicaţie a modului în care aceste elemente ale Bibliei au generat un cadru imaginar – un univers mitologic, cum îl numesc eu –, în interiorul căruia literatura occidentală a funcţionat până către secolul al XVIII-lea şi încă o mai face, în bună măsură. […] Cartea aceasta nu face parte din sfera studiilor biblice, cu atât mai puţin a teologiei; ea exprimă doar întâlnirea mea personală cu Biblia şi în niciun caz nu îşi arogă autoritatea consensului erudit. La întrebarea de ce am scris-o totuşi, nu am un răspuns clar, ci doar o explicaţie pentru modul cum a ajuns ea să existe. Interesul meu faţă de această temă îşi are originea în prima fază a carierei mele de profesor, când a trebuit să predau opera lui Milton şi să scriu despre Blake, doi autori foarte legaţi de Biblie, chiar şi după standardele literaturii engleze.”

„Am vorbit despre o magie verbală activă în faza metaforică, izvorâtă din sentimentul unei energii comune cuvintelor şi lucrurilor, deşi este încarnată şi controlată prin cuvinte. În faza metonimică, acest sentiment al unei magii verbale e sublimat într-o cvasi-magie inerentă ordinii secvenţiale sau liniare. De aici, şi fascinaţia medievală pentru silogism, şi marele vis al Evului Mediu de a deduce întreaga cunoaştere din premisele revelaţiei.”

„Metamorfoza este, aşadar, o imagine a ceea ce în Biblie se numeşte căderea omului, care a inclus în mod tradiţional alienarea lui faţă de natură. Nu există metamorfoze în Biblie, în afara celei a soţiei lui Lot (Facerea 19, 26), care a devenit un stâlp de sare, fiindcă, asemenea lui Orfeu, a făcut greşeala fatală de a privi înapoi când evada dintr‑o lume infernală (vezi Luca 17, 32). Aşa cum am văzut, Biblia gândeşte mai degrabă în termenii unei metamorfozări viitoare a naturii în sens ascendent, când va câştiga puterea de a vorbi, în loc să o piardă…”

„La fiecare nivel al schemei lui Dante, înţelegerea Bibliei formează centrul unui întreg mod de acţiune umană. Nivelul literal, ascultarea Cuvântului şi vederea textului, se află în centrul activităţii experienţei prin simţuri, baza întregii cunoaşteri. Nivelul alegoric este centrul raţiunii contemplative, care priveşte lumea din jurul ei drept obiectivă şi deci ca un tip de imagine ce ascunde ceea ce raţiunea poate interpreta.”