CONVORBIRI CU ALEX ȘTEFĂNESCU
Tatonând linia fină dintre viață și literatură, într-o seducătoare notă convivială, convorbirile dintre Daniel Cristea-Enache și Alex Ștefănescu se înfiripă treptat, sub forma unor runde de reflecții, idei și evocări însuflețite de bucuria reîntâlnirii pe calea cuvântului scris sau rostit.
Maria Hulber
Tatonând linia fină dintre viață și literatură, într-o seducătoare notă convivială, convorbirile dintre Daniel Cristea-Enache și Alex Ștefănescu se înfiripă treptat, sub forma unor runde de reflecții, idei și evocări însuflețite de bucuria reîntâlnirii pe calea cuvântului scris sau rostit. Pentru Alex Ștefănescu, actul rememorării devine un captivant periplu interior printre imagini, trăiri, efigii ale lumii literare de ieri și de azi, dar și printre peisaje, culori și arome de neuitat, ca într-o sublimă conjurație a simțurilor. Savoarea inconfundabilă a verbului său, admirabila-i franchețe și necontenita deschidere spre dialog definesc acest inedit colaj de gesturi familiare și întâmplări cotidiene adânc imprimate pe delicata peliculă a memoriei. La rândul lui, Daniel Cristea-Enache intuiește că existența unui autor nu este un construct închis, redus la câteva tipare previzibile, și articulează cu subtilitate un florilegiu de teme provocatoare, împărtășind întru totul pasiunea pentru literatură și rigoarea exercițiului critic. Deopotrivă confesiune și document, convorbirile din volumul de față ne dezvăluie un portret lăuntric al omului și scriitorului Alex Ștefănescu, în ale cărui reflexii viața se prelungește, discret, în teritoriile nedefinite ale literaturii.
Maria Hulber
Fișa tehnică
- An apariție
- 2024
- ISBN
- 978-630-6543-51-9
- Format
- 140 x 205 mm
- Număr pagini
- 152 p. + 16 p. ilustrații
- Tip copertă
- Cartonată
- Cuvânt-înainte
- Daniel Cristea-Enache
„Recitită acum, cartea mi se pare aproape luminoasă, deşi nu aveam cum să evit tema bolilor şi suferinţelor Criticului. El s-a ridicat însă, prin reflecţie concentrată şi prin scris, deasupra lor, făcând rememorare şi portretistică, analiză psihologică şi chiar creaţie tipologică, abordând subiecte dintre cele mai diferite cu o aceeaşi aplicaţie, râzând de lucrurile rizibile, lăcrimând de cele dramatice, dar neplângându-se niciodată de propriile suferinţe. (...) Mai mult decât atât, chiar şi în ecuaţia unei asemenea cărţi în care el era protagonistul, Criticul a făcut în aşa fel încât cu toţii să fim în carte. Cu toţii, adică soţie, familie, părinți, profesori, mentor, prieteni, colegi, iubite din trecut, admiratori, adversari, scriitori, istorici, gazetari, politicieni, copacii din curtea lui paradisiacă, pădurea din versurile lui Eminescu şi din proza lui Sadoveanu, felul de a fi bucovinean şi cel, la antipod, bucureştean ‒ în fine, tot şi toate pulsează, datorită lui Alex Ştefănescu, în această carte a celui pe care l-am numit, fără a greşi, «cel mai iubit dintre critici».”
Daniel Cristea-Enache
„Dacă s‑a nimerit să scriu critică literară, m‑am străduit să-mi asum această profesie, să o practic cât mai bine, să mă bucur de ceea ce are frumos. Totuşi, ţie pot să-ți spun, nu am renunţat niciodată la ideea de a mă întoarce cândva la poezie sau la proză. Am făcut critică literară mereu cu sentimentul provizoratului. Şi provizoratul, până la urmă, s-a eternizat.”
„Situarea corectă faţă de o carte e aceea de… cititor. Statutul de cititor îţi asigură libertatea de a te bucura de frumuseţea literaturii. Adevărata lectură presupune admiraţie, o admiraţie exigentă, forma maximă de receptivitate. Când contempli un curcubeu, nu e cazul să te consideri nici curcubeu, nici Dumnezeu, care a creat curcubeul.”
„Am descoperit, de pildă, că părţi considerabile din poemele eminesciene sau chiar poeme întregi n-au fost examinate şi comentate niciodată de criticii şi istoricii literari. Dar, mai mult decât orice altceva, m-a surprins, încă o dată, frumuseţea fără seamăn a poeziei lui Eminescu. Ştiam de multă vreme ce putere de seducţie are această operă, dar admirația mea îmi rămăsese în minte ca o idee pasivă.”