O CANDELĂ ÎN NOAPTE
„Sentimentul religios este, în aceste poeme într-adevăr antologice, o paradoxală simțire gândită. Gândire eliberată de legea gravitației cugetării, de unde scrisul-zbor, stolurile de cuvinte (poate îngeri?), mintea care dă din aripi și dorurile stranii. În metafizica ei poetică plină de secvențe memorabile, Monica Pillat este, ca în orice căutare adevărată, proteică.”
Ioana Pârvulescu
„Sentimentul religios este, în aceste poeme într-adevăr antologice, o paradoxală simțire gândită. Gândire eliberată de legea gravitației cugetării, de unde scrisul-zbor, stolurile de cuvinte (poate îngeri?), mintea care dă din aripi și dorurile stranii. În metafizica ei poetică plină de secvențe memorabile, Monica Pillat este, ca în orice căutare adevărată, proteică. Vorbește în numele unor personaje biblice (Lazăr, Toma, Cain, oameni care asistă la Naștere și la Înviere), dar, simultan, și în numele rătăcitului om de azi. Splendide sunt ineditele, în cea mai bună tradiție a psalmilor, precum și a poeziei mistice care preia formulele, neliniștea și bucuria poeziei de dragoste.
Rostul poeziilor adunate în volumul O candelă în noapte este călăuzirea spre «porți la care nimeni n-a îndrăznit să bată». Luminate interior, poemele antologiei se vor deschide cititorului care e suficient de îndrăzneț ca să bată la poarta lor.”
Ioana Pârvulescu
Fișa tehnică
- Coordonator de colecție
- Miruna Tătaru-Cazaban
- An apariție
- 2024
- ISBN
- 978-630-6543-46-5
- Format
- 140 x 205 mm
- Număr pagini
- 152
- Tip copertă
- Cartonată
- Ilustrații de
- Maria Pillat-Brateș
Numai că Tu, la asfinţit,
M-ai adunat din infinit
Şi m-ai întors într-un trecut
Când ne eram leagăn şi scut,
Când ne jucam de-a Tu şi eu,
Înmugurind în Dumnezeu.”
(Gândul la Tine)
„Mi-e dor de tot ce mi s-a dus
Pe fumul timpului în sus,
Nu mai găsesc niciun alean
În unduirea de ocean
Din scoica sufletului meu,
Numai că Bunul Dumnezeu
Mă-nvaţă cum, din ce-am pierdut,
Să-mi fac sălaş în nevăzut,
Ca să mă ţină-n preajma Sa,
Până ce jalea m-o lăsa…”
(Mi-e dor)
„Aceste versuri călătoare
Se-adună-n vreme pe hârtie,
Sperând să-și ia alene zborul,
Când cineva, cu dor de ducă,
Le va citi, dându-le drumul
Din colivia strâmtei pagini.”
(Deschisă printre frunze)