O CANDELĂ ÎN NOAPTE
Citește câteva pagini

O CANDELĂ ÎN NOAPTE

„Sentimentul religios este, în aceste poeme într-adevăr antologice, o paradoxală simțire gândită. Gândire eliberată de legea gravitației cugetării, de unde scrisul-zbor, stolurile de cuvinte (poate îngeri?), mintea care dă din aripi și dorurile stranii. În metafizica ei poetică plină de secvențe memorabile, Monica Pillat este, ca în orice căutare adevărată, proteică.”

Ioana Pârvulescu

37,00 RON
cu TVA

„Sentimentul religios este, în aceste poeme într-adevăr antologice, o paradoxală simțire gândită. Gândire eliberată de legea gravitației cugetării, de unde scrisul-zbor, stolurile de cuvinte (poate îngeri?), mintea care dă din aripi și dorurile stranii. În metafizica ei poetică plină de secvențe memorabile, Monica Pillat este, ca în orice căutare adevărată, proteică. Vorbește în numele unor personaje biblice (Lazăr, Toma, Cain, oameni care asistă la Naștere și la Înviere), dar, simultan, și în numele rătăcitului om de azi. Splendide sunt ineditele, în cea mai bună tradiție a psalmilor, precum și a poeziei mistice care preia formulele, neliniștea și bucuria poeziei de dragoste.

Rostul poeziilor adunate în volumul O candelă în noapte este călăuzirea spre «porți la care nimeni n-a îndrăznit să bată». Luminate interior, poemele antologiei se vor deschide cititorului care e suficient de îndrăzneț ca să bată la poarta lor.”

Ioana Pârvulescu

MP-OIN
Fișa tehnică
Coordonator de colecție
Miruna Tătaru-Cazaban
An apariție
2024
ISBN
978-630-6543-46-5
Format
140 x 205 mm
Număr pagini
152
Tip copertă
Cartonată
Ilustrații de
Maria Pillat-Brateș

Numai că Tu, la asfinţit,

M-ai adunat din infinit

Şi m-ai întors într-un trecut

Când ne eram leagăn şi scut,

Când ne jucam de-a Tu şi eu,

Înmugurind în Dumnezeu.” 

                                     (Gândul la Tine)

„Mi-e dor de tot ce mi s-a dus

Pe fumul timpului în sus,

Nu mai găsesc niciun alean

În unduirea de ocean

Din scoica sufletului meu,

Numai că Bunul Dumnezeu

Mă-nvaţă cum, din ce-am pierdut,

Să-mi fac sălaş în nevăzut,

Ca să mă ţină-n preajma Sa,

Până ce jalea m-o lăsa…” 

                                       (Mi-e dor)

„Aceste versuri călătoare

Se-adună-n vreme pe hârtie,

Sperând să-și ia alene zborul,

Când cineva, cu dor de ducă,

Le va citi, dându-le drumul

Din colivia strâmtei pagini.”

                                       (Deschisă printre frunze)