In Honorem Sanda Golopenția

„Avem în acest volum cincizeci de nerăznite declarații de dragoste (pentru știință). Partea I, «Despre operă», cuprinde texte care încearcă să înțeleagă diverse aspecte ale studiilor, cercetărilor, recuperărilor de arhivă realizate de Sanda Golopenția și oferă un tablou vast și variat al preocupărilor științifice și al explorărilor familiale și emoțional-personal-politice ale autoarei. În partea a II-a, intitulată «Dincolo de operă», se simte cel mai bine și mai dezvăluit emoția care infuzează volumul: majoritatea sunt scriituri personale – eseuri, scrisori, proze scurte și poezii. În fine, partea a III-a, «În jurul operei», este cea mai amplă și include articole academice care acoperă domeniile în care este activă Sanda Golopenția: lingvistică, etnografie, semiotică, sociologie, istorie socială etc. Am citit, recitit și re-recitit aceste texte cu încântare și curiozitate. Oricât de bine am crede că o cunoaștem pe Sanda Golopenția și că îi știm munca științifică, din viața și din opera ei de până acum izvorăsc în mod constant lucruri noi și neașteptate. Așadar, din colege și prieteni care voiau să o surprindă, noi ajungem să fim cei uluiți și impresionați de surprinzătoarea Sanda Golopenția.”

„Dacă un bulevard sau un drum poate fi asemuit unui destin, Bulevardele vieții descrie un destin de excepție, similar unei călătorii inițiatice, destin care i-a oferit autoarei ocazia de a acumula o profundă experiență de viață, înzestrând-o cu o bogată biografie spirituală și un rafinament intelectual desăvârșit.”

„Observatorii atenți ai operei Sandei Golopenția au constatat, de-a lungul anilor, diversitatea domeniilor în care ea a adus o contribuție originală substanțială. Este de menționat însă că toate aceste direcții erau înrudite, pornind de la același trunchi al filologiei în sens larg. În ultimii douăzeci de ani, însă, depășind cercul cunoscut, s-a impus și ca cea mai importantă exegetă a istoriei sociologiei românești: prin editarea arhivei moștenite de la părinții ei, Anton Golopenția și Ștefania Cristescu-Golopenția.”

„Revedem unele replici celebre, care au deja o întreagă istorie de comentarii în spatele lor, dar pe care Sanda Golopenția le reia, mărindu-le zestrea interpretativă. Pe urmele Nathaliei Sarraute și ale lui Henri Troyat, se contruiește un scenariu complet în jurul ultimelor cuvinte pronunțate de Cehov în clipa când și-a dat sufletul, într-un orășel din Germania: «Ich sterbe», a spus atunci, cu un ultim efort, scriitorul. Sanda Golopenția ne demonstrează ce semnificații se pot extrage din enunțarea, în împrejurarea dată, a acestui verb la persoana I singular a prezentului indicativ.”

„Era imposibil să nu o observi, o siluetă fragilă, cu pielea parcă transparentă, părul luminos, o femeie cu textură de prințesă. Numele ei de familie impresiona prin notorietate, chiar și în lumea etnologiei, în care eu deslușeam primii pași; dar, în același timp, vorbea și despre o istorie de viață tristă, plină de nedreptăți și nesiguranță. Chiar și în anii ’70, când i-am devenit colegă la Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice, Sanda trebuia să îndure consecințele «păcatului» de a fi fost fiica tatălui său.”

„Înainte de a-i publica unele volume dintre multiplele lucrări aflate încă în șantierele din care s-a construit organic impresionanta sa operă, o cunoscusem pe Sanda Golopenția din relatările lui Solomon Marcus, care prețuia calitățile sale de lingvist, semiotician, cercetător, scriitor, dar și neobosita strădanie de recuperare a memoriei părinților săi. Din contribuția Sandei Golopenția la volumul omagial Întâlniri cu Solomon Marcus, publicat în 2010, aveam să înțeleg prețuirea reciprocă și îndelungata prietenie care se legase între ei încă din anii 1970, când lucraseră împreună la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale al Academiei Române, condus de profesorul Al. Rosetti.”

„Avem în realitate o carte menită să exprime chiar dragostea, admirația și recunoștința pentru un OM (de știință), desigur, dar, tocmai ca expresie a acestor sentimente, ea conține totodată, prin consistența științifică sau informativă a textelor, dovada implicită a felului în care contribuitorii au fost influențați/inspirați, marcați, atrași, uman sau profesional de Sanda Golopenția pe un drum pe care nu era obligatoriu să fi pornit de la sine.”

Doina Jela, „Roadele «izgonirii în solitudine»”, LaPunkt, februarie 2021 https://www.lapunkt.ro/2021/02/roadele-izgonirii-in-solitudine/