Noi apariții
MARELE COD — Biblia și literatura
Periscop. Mărturiile unui venetic
STUDII LITERARE II. LITERATURI STRĂINE
CONVORBIRI CU ALEX ȘTEFĂNESCU
O CANDELĂ ÎN NOAPTE
Mihai Dinu
Profesor la Facultatea de Litere, Catedra de Comunicare şi Relaţii Publice, Doctor în lingvistică matematică, autor de studii filologice, studii de teoria comunicării şi interdisciplinare.
Studii
- Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcţii din Bucureşti (inginer, 1966)
- Facultatea de Filologie (actuala Facultate de Litere) din cadrul Universităţii din Bucureşti (licenţiat, 1971)
- Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii din Bucureşti (doctor, 1979)
Din motive politice nu a fost admis la Facultatea de Filologie şi s-a văzut nevoit să urmeze mai întâi o şcoală de strungari de pe lângă Uzinele "23 August", apoi Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcţii din Bucureşti. Lucrând ca inginer, a avut posibilitatea să urmeze la fără frecvenţă mult visata Filologie şi să-şi continue studiile cu un doctorat în lingvistică matematică desfăşurat sub îndrumarea academicianului Solomon Marcus.
După 1989, când au dispărut motivele pentru care nu a putut ajunge profesor, şi-a schimbat radical profesia. A obţinut prin concurs postul de lector la Facultatea de Jurnalistică (actuala Facultate de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării) din cadrul Universităţii Bucureşti, şi apoi, succesiv, în deceniul ce a urmat, a fost promovat conferenţiar şi profesor universitar. S-a transferat în locul unde năzuise să ajungă încă din copilărie: la Facultatea de Litere.
"M-am integrat astfel, în fine,şi din punct de vedere instituţional, într-o lume pe care intelectualiceşte nu o părăsisem niciodată, dovadă zecile de lucrări de lingvistică şi teorie literară pe care le publicasem chiar în timpul în care lucram ca inginer. Pentru mine deosebirea dintre cele două domenii disjuncte în care am activat nu este una valorică, ci, pur şi simplu, una ce ţine de plăcerea cu care am făcut-o: mă simt mai în largul meu în calitate de profesor decât ca inginer, iar contactul cu tinerii mă bucură mai tare decât cel cu aparatura de laborator sau cu planşeta de proiectare".
Dintre cărţile publicate
- Ritm şi rimă în poezia românească, Editura Cartea Românească, 1986
- Introducere în teoria comunicării, Editura Universităţii Bucureşti, 1993
- Personalitatea limbii române – fizionomia vocabularului, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1996
- Comunicarea – repere fundamentale, ediţia I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1997 şi ediţia a II-a, Editura Algos, 2000., ediţia a III-a, revăzută şi adăugită, Editura Orizonturi, 2007
- Chronosophia – chipuri ale timpului, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002
- E uşor a scrie versuri… – mic tratat de prozodie românească, Editura Institutului Cultural Român, 2004
- Fundamentele comunicării interpersonale, Editura All, 2004
- Bătrânul poet dintâi – incursiune în poezia şi poetică dosofteiană, Editura Academiei Române, 2007
Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii din Bucureşti (doctor, 1979)
Chronosophia – chipuri ale timpului
La zece ani de la prima apariție a volumului Chronosophia – chipuri ale timpului, Mihai Dinu readuce în prim-plan, odată cu această nouă ediție revăzută, un studiu original, extrem de complex asupra timpului. Ineditul constă în modalitatea prin care autorul scrutează obiectiv tocmai percepția subiectivă asupra timpului. Așadar, un studiu obiectiv asupra timpului subiectiv. Erudiția și propensiunea pentru interdisciplinaritate ale autorului se fac simțite prin pluralitatea perspectivelor: timpul este privit în lumina filosofiei, psihologiei, matematicii, teoriilor muzicii şi literaturii şi, în final, a teologiei.
Dincolo de cuvinte - polifonia inaudibilă a Scrisorii pierdute
Dincolo de cuvinte – polifonia inaudibilă a Scrisorii pierdute inaugurează o direcție de cercetare inedită, având drept obiect nu atât piesa privită ca operă literară, cât componenta regizorală implicită încorporată în didascalii și în indicațiile privitoare la perindarea prin scenă a personajelor. În termenii dihotomiei propuse de cercetătorul german Manfred Pfister, studiul din volumul de față este axat în mod programatic pe investigarea sistematică a Nebentextului, căruia urmărește să îi evidențieze potențialitățile estetice, neglijate până în prezent de mai toți exegeții teatrului caragialian.
Mică metodă de liră pentru începători
„Cu mici excepții, poezia actuală s-a eliberat de toate servituțile codurilor prozodice clasice. Cucerirea acestei libertăți nu este, de altminteri, un fenomen recent. Versul liber, descătușat din obezile metricii tradiționale, se practică la noi de mai bine de un veac. Stă mărturie cartea de referință a lui Vladimir Streinu, care îi analizează originile și evoluția până către a doua jumătate a secolului trecut.
Desigur, dispariția unui lucru nu justifică renunțarea la efortul de a-i înțelege natura și rațiunea de a fi. Dacă paleontologii studiază alcătuirea unor organisme care aupierit în urmă cu zeci de milioane de ani, nu o fac în speranța de a repopula oceanele cu trilobiți sau pământul cu dinozauri, după cum nici arheologii care cercetează culture le primitive nu militează pentru revenirea societății actuale la modul de viață al omului cavernelor.”
Mihai Dinu
Un alt Bolintineanu – gânduri despre natura poeziei (ediție 2010)
Un alt Bolintineanu – gânduri despre natura poeziei (ediție 2011)
„Studiul său... e un model pentru ceea ce poate deveni critica, fie ea şi de poezie, atunci când e sprijinită de cultură, competenţă, luciditate şi ingeniozitate.”
Cosmin Ciotloş, România Literară
„Ca de cele mai multe ori până acum, Mihai Dinu ajunge la esenţial pe o cale paradoxală.”