Domeniu

„Cele zece studii reunite în acest volum dovedesc acuitatea excepțională și originalitatea cercetării lui Alin Suciu în domeniul literaturii creștine răsăritene, în special – dar nu numai – cea coptă.”

Anne Boud’hors, CNRS Paris

Fragil, cuvântul întrupat este rezultatul unui substanțial demers pluridisciplinar, situat la confluența dintre literatură, istoria mentalităților, semiologie și antropologie culturală. Izvorât dintr-un amplu proiect de cercetare conturat de Irina Bădescu, volumul sistematizează articolele, studiile, prelegerile și prefețele pe care autoarea le-a publicat de-a lungul timpului în ediții critice și în prestigioase reviste de specialitate, dar și o serie de texte inedite, păstrate în manuscris. 

Tema emigrației și a exilului rămâne o temă actuală care se cere dezbătută în cultura românească. Consecințele valurilor de emigrație ale secolului XX operează încă. Li se alătură, de neignorat, tema stringentă, a migrației forței de muncă. Fluviul Alfeu sau despre exil și întoarceri marchează, în viziunea la care subscriu, un îndemn la examinarea întoarcerilor din exil sau emigrație, cu potențialul lor de dăruire și creștere. Înainte de anul 1989, întoarcerile prin emisiuni sau publicații au fost semn de neuitare și modalitate de a fi utili celor de acasă, prin informare trează cu privire la ce se întâmpla în lume sau în exilul românesc. După 1989, întoarcerile în România, cu vorba, cu gândul sau cu fapta, au fost încercări de a acționa intelectual împreună, descoperind modurile în care experiența dobândită prin emigrare sau exil se poate vărsa în efortul de înțelegere și depășire al întregii societăți românești. Proiectele, care s-au îndesit în interviuri sau în eseuri, și nu lipsiseră în fapt încă de la început, sunt proiecte în care cred, astăzi la fel ca atunci când le-am pus pe hârtie. Trecute prin filtrul experiențelor din România, ele ar putea contribui, nădăjduiesc, la limpeziri necesare.

Sanda Golopenția

Timpul prezent constată o graduală retragere a supranaturalului în zona ficțiunii. Mai există însă spații privilegiate, în matca gândirii populare, în care au loc întâlniri cu ființe supranaturale.

„Copil fiind, sufeream dacă, ieşind din casă, nu întâlneam, pe uliţa care şi azi se cheamă strada Iernii, alţi copii. Începeam a-i striga, chemându-i la joacă. Apăreau imediat pe la ferestre, de prin curţi, bucuroşi şi ei de chemarea mea, pentru înălţarea unui zmeu sau pentru un joc de-a v-ați ascuns. Această nevoie de fiinţe umane cu care să avem o senzaţie de a fi împreună într-un anume joc s-a păstrat pe tot parcursul vieţii, dar semnificaţia lui împreună s-ametamorfozat și s-a îmbogăţit mereu, jocul a fost mereu altul. Nevoia de oameni care la rândul lor să aibă nevoie de noi ne ajută să dăm un sens vieţii.”

Solomon Marcus

 „Cuprinse într-un interval de aproape 40 de ani (1973-2011), scrierile de faţă exprimă reacţiile mele la evenimente cu care am fost contemporan sau la istorie şi la lecturi deosebite.”

Solomon Marcus

„Textele cuprinse în acest volum provin din perioada 1967-1988. A existat și în acea vreme o efervescență culturală, care nu mă putea lăsa indiferent; mă stimula să pornesc în întâmpinarea ei, chiar dacă trebuia, pentru aceasta, să țin seama de cadrul și de sloganele de atunci ale puterii. Nevoia mea de a mă exprima, de a interacționa cu lumea – de aproape sau de departe – a fost întotdeauna mai puternică decât opreliștile care mi-au stat în cale.”

Solomon Marcus

Seria Răni deschise ar fi trebuit să se încheie odată cu volumul 6, apărut postum. Dar ea nu s-a lăsat încheiată, bogăția materialului impunând publicarea volumului de față, care reproduce, în bilanț atent, opt texte rămase nepublicate din anul 2012, 17 texte care completează imaginea anului 2013 și 37 texte care reprezintă doar o parte din prestația pe 2014 a autorului. (…) 

Desfășurarea proiectului Răni deschise nu ar fi fost posibilă fără provocările lansate de reviste, posturi de televiziune, școli și alte instituții de învățământ și cultură ale României. Solomon Marcus a intervenit atunci când era invitat și amploarea acțiunii sale e potențată de intere-sul cu care a fost așteptată și solicitată. (…)

La fel cu toate volumele apărute până acum ale seriei, volumul de față intră în ecou cu cele care l-au precedat. Temele asupra cărora Solomon Marcus a insistat încă de la început sunt problemele de fond ale educației actuale: educația matematică și științifică perimată, nevoia de dialog între disciplinele care se predau la școală și între profesorii care le corespund, obligațiile culturale și formative ale profesorilor, independent de materia pe care o reprezintă, stimularea la elevi a curiozității, a spontaneității creatoare, cu riscul asumat al greșelilor, și a rezistenței intelectuale pe termen lung, educația tinerei generații în spiritul deschiderii îndrăznețe spre marea aventură a învățării și al opțiunii lucide pentru tipul de activitate în care poate excela.

 Sanda Golopenția

În centrul cărții Civilizația analfabetismului stau fenomenele legate de tranziția de la o civilizație dominată de alfabetizare la una caracterizată de o varietate de mijloace de expresie și comunicare. Căderea regimurilor totalitare, dificultățile structurale actuale ale Uniunii Europene, povara aparatului birocratic statal, efortul mondial de retehnologizare și economia globală reprezintă o parte a tabloului mai amplu al unui progres necesar.

Lumea noastră nu mai este lumea a două culturi – știință și discipline umaniste – pe care o analiza C.P. Snow. Este o lume a unei dinamici fără precedent până acum în istorie. În această lume, numeroase alfabetizări noi, supuse uzurii morale ca orice altceva în epoca noastră, depășesc necesitatea și posibilitatea unei alfabetizări atotcuprinzătoare. Ele asigură interacțiunii umane mijloacele adecvate atingerii a probabil celor mai radicale forme de individualism, ca și mijloacele cele mai uluitoare de intercondiționare socială.

Progresul științific și inovația tehnologică îl preocupă pe Mihai Nadin din perspectiva influenței pe care acestea o au asupra existenței și creativității umane. Civilizația Analfabetismului reprezintă dovada acestei afirmații.