Domeniu

Autori: STÉPHANE COURTOIS, Nicolas Werth, Jean-Louis Panné, Andrzej Paczkowski, Karel Bartosek, Jean-Louis Margolin

Răzvan Voncu este prezent în Istoria critică a literaturii române, pe lângă alte cărți, și cu propria Istorie literară a vinului în România, „carte superbă – după cum scrie Nicolae Manolescu –, în care vinul e povestit în toate aparițiile lui în literatură de-a lungul timpului”. 

VALERIU STOICA

„Cele zece studii reunite în acest volum dovedesc acuitatea excepțională și originalitatea cercetării lui Alin Suciu în domeniul literaturii creștine răsăritene, în special – dar nu numai – cea coptă.”

Anne Boud’hors, CNRS Paris

Autor: Episcopul Ignatie (Trif)

„Acest volum propune o analiză bogată și atent considerată a dimensiunilor multiple ale doctrinei energiilor necreate ale lui Dumnezeu, doctrină care este acum recunoscută ca reprezentând o înțelegere fundamentală a teologiei ortodoxe. Episcopul Ignatie desfășoară aici un studiu riguros al controversei isihaste/palamite, al etapelor sale istorice, al protagoniștilor și al problematicii aferente.”

Protopresbiter Prof. Andrew Louth

Episodul de podcast, din seria Reziliența prin cultură, cu Petre Guran, poate fi urmărit aici: youtube.com/spandugino

Explorând multiplele fațete care circumscriu relația dintre critică și literatură, Marian Papahagi ne propune o perspectivă analitică integratoare, de o remarcabilă claritate conceptuală. În studiile și eseurile reunite în volumul de față, critica literară devine o construcție riguroasă, o instanță intermediară între operă și cititor, o călăuză pe căile mirabile ale creației, dar și o experiență de cunoaștere. 

Dedicate literaturilor străine, studiile reunite în acest volum captează momentele de vârf ale prozei franceze din primele decenii ale secolului al XX-lea și metamorfozele liricii portugheze, de la începuturi și până în contemporaneitate.

Într-o contribuție esențială la configurarea stilisticii diacronice, care inaugurează laborioasa serie de Studii literare, reputatul stilistician și istoric literar Mihai Zamfir propune o perspectivă inedită asupra operei lui Al. Macedonski, scriitor de o anvergură spirituală cu totul aparte, ce a ilustrat cu o febrilă pasiune, în diferite etape ale creației sale, metamorfoza formulelor poetice ivite sub semnul neolatinismului, dar și noile structuri literare plămădite în creuzetul experimentelor din zorii modernismului.

Dimensiune fundamentală a existenței omului, sacrul se infuzează în lume prin misterul său greu de elucidat cu instrumentele rațiunii și ale disciplinelor tradiționale. Nu întâmplător, astăzi, antropologia religioasă, hermeneutica biblică, fenomenologia și istoria religiilor, dar și o serie de științe din arealul psihanalizei ori al sociologiei diacronice acordă o deosebită importanță orizontului hierofanic în care Cerul și pământul, spiritul și materia se întrepătrund în lumina mirabilă a revelației.

„Pe Leliţa (Pia Alimăneștianu) aveam s-o reîntâlnesc în chip neaşteptat către asfinţitul vieţii mele, atunci când copilul care o vizitase demult se apropia de vârsta ei de altădată. Într-o seară, cu vreo zece ani în urmă, căutând prin biblioteca tatălui meu o carte, am dat peste două volume ale ei, Dobrogea şi Plaiuri olteneşti. M-am aşezat în fotoliu, curioasă, cu gândul să le frunzăresc, dar nu am mai putut să le las din mână, până nu le-am terminat.”

Monica Pillat