Colecție

Seria Răni deschise ar fi trebuit să se încheie odată cu volumul 6, apărut postum. Dar ea nu s-a lăsat încheiată, bogăția materialului impunând publicarea volumului de față, care reproduce, în bilanț atent, opt texte rămase nepublicate din anul 2012, 17 texte care completează imaginea anului 2013 și 37 texte care reprezintă doar o parte din prestația pe 2014 a autorului. (…) 

Desfășurarea proiectului Răni deschise nu ar fi fost posibilă fără provocările lansate de reviste, posturi de televiziune, școli și alte instituții de învățământ și cultură ale României. Solomon Marcus a intervenit atunci când era invitat și amploarea acțiunii sale e potențată de intere-sul cu care a fost așteptată și solicitată. (…)

La fel cu toate volumele apărute până acum ale seriei, volumul de față intră în ecou cu cele care l-au precedat. Temele asupra cărora Solomon Marcus a insistat încă de la început sunt problemele de fond ale educației actuale: educația matematică și științifică perimată, nevoia de dialog între disciplinele care se predau la școală și între profesorii care le corespund, obligațiile culturale și formative ale profesorilor, independent de materia pe care o reprezintă, stimularea la elevi a curiozității, a spontaneității creatoare, cu riscul asumat al greșelilor, și a rezistenței intelectuale pe termen lung, educația tinerei generații în spiritul deschiderii îndrăznețe spre marea aventură a învățării și al opțiunii lucide pentru tipul de activitate în care poate excela.

 Sanda Golopenția

Conţinutul volumului de faţă dă seamă de diversitatea canalelor prin care vocea savantului ajungea la publicul său. (…)

În ciuda eterogenităţii aparente a subiectelor abordate şi a varietăţii registrelor pe care îşi interpretează Solomon Marcus delectabila partitură culturală, cititorul atent percepe însă lesne prezenţa unor linii de forţă ce au reprezentat constantele faciesului intelectual al Profesorului. Nevoia de interacţiune cu semenii, trăsătură diametral opusă mentalităţii atâtor savanţi singuratici, confiscaţi exclusiv de munca lor de cercetare, respectul pentru înaintaşi, curiozitatea fără limite ce nu îl părăsise nici în cel de al zecelea deceniu de viaţă, optimismul neabătut, spiritul critic dezbărat de orice umbră de maliţie, umorul dublat de autoironie, amenitatea desăvârşită, respectul pentru adevăr şi fermitatea neconcesivă în raport cu orice formă de impostură, spiritul ludic – sunt tot atâtea trăsături ale personalităţii sale care transpar din tot ceea ce a înfăptuit acesta în viaţă şi în ştiinţă. Paginile cărţii de faţă rămân şi ele, sub acest aspect, profund semnificative. (…)

Mihai Dinu

Una dintre temele care revin în aceste ample discuţii este calitatea manualelor care poartă în mare măsură răspunderea ruperii legăturilor umane dintre profesor şi elev, transformându-se în nişte chingi care interzic, prin insuficienţa marjei de libertate, funcţionarea bunului simţ şi a creativităţii. Am fost impresionată de faptul că, în această privinţă, comentatorii profesorului erau chiar mai radicali decât el, ajungându-se până la propunerea desfiinţării manualelor, pentru a nu mai împiedica adevărata comunicare, dacă nu sunt în stare să o ajute să se producă. Şi chiar dacă nu se va merge niciodată atât de departe, profesorii – şi mai ales superiorii lor – trebuie convinşi că nu sunt obligaţi să se cramponeze de manual şi de norme pedagogice înguste şi anchilozate; că regulile ţinerii unei ore nu trebuie să fie gratiile unei cuşti în care să-şi propună să introducă elevii; că ştiinţa pedagogiei este cu atât mai eficientă, cu cât este în stare să devină o artă, arta întâlnirii la mijlocul drumului dintre profesor şi elev în bucuria de a învăţa, în sensul tranzitiv şi intranzitiv al verbului.

În clipa când s-a pus problema discutării noilor planuri-cadru și latina a fost eliminată din curriculum, Solomon Marcus s-a implicat în susținerea păstrării acestei discipline de studiu la gimnaziu, motivând că este extrem de important ca toți elevii din școala românească să știe de unde vine poporul căruia îi aparțin și limba pe care ei o vorbesc. Acest aspect fundamental de cultură identitară devine, în procesul de învățare, decisiv pentru legarea domeniilor cunoașterii, așa cum le-a structurat școala, în arii curriculare, asigurând înțelegerea limbii materne și a limbilor străine, dar și elemente din sfera altor discipline, în manieră transdisciplinară. De fapt, Solomon Marcus a considerat că această disciplină de studiu este una cu un mare potențial de a deschide perspectiva transdisciplinară în procesul de învățare, având un rol integrator. Latina are nu doar o componentă comunicativă, ci și una culturală, acționând în multiple puncte nevralgice ale sistemului de educație actual, dar în primul rând fiind o punte solidă în abordarea transdisciplinară a cunoașterii.

Conf. univ. dr. Mina-Maria Rusu

Avem cele zece porunci. În complementaritate cu ele, propun zece nevoi umane. Ele își au rădăcinile în copilărie. Ar fi trebuit să facă obiectul educației și al învățării la toate vârstele. Dar nu prea se întâmplă acest lucru. […]Nu sunt acestea singurele nevoi umane. Dar sunt dintre cele mai importante și dintre cele mai neglijate. Trăim acum un moment al unui nou început. Voi, oameni ai școlii și ai universității, voi, elevi și studenți, voi, părinți ai elevilor și studenților, voi, oameni de cultură, intelectuali, ce ar fi să valorificăm a doua nevoie evocată mai sus și să ne împrospătăm?

Solomon Marcus