Colecție

Autori: STÉPHANE COURTOIS, Nicolas Werth, Jean-Louis Panné, Andrzej Paczkowski, Karel Bartosek, Jean-Louis Margolin

Răzvan Voncu este prezent în Istoria critică a literaturii române, pe lângă alte cărți, și cu propria Istorie literară a vinului în România, „carte superbă – după cum scrie Nicolae Manolescu –, în care vinul e povestit în toate aparițiile lui în literatură de-a lungul timpului”. 

VALERIU STOICA

Însumând studii și eseuri critice, recenzii, interviuri, conferințe, proiecte legislative dedicate reformării învățământului universitar românesc, volumul de față recompune caleidoscopic un emoționant portret intelectual al lui Marian Papahagi. În panorama criticii literare contemporane, ce inaugurează acest strălucit desant al ideilor culturale, se înscriu o seamă de profiluri distincte, ale căror contribuții propun o abordare fenomenologică a creației artistice, manifestând totodată un interes aparte față de valoarea estetică a operei și probitatea actului interpretativ.

De la cele mai vechi mențiuni ale minunii din Betania până la legendele și dramele liturgice occidentale, de la comentariile Părinților Bisericii la rescrierile antice și medievale, de la arta paleocreștină la Giotto, Caravaggio, Van Gogh și Rouault, călătoria împreună cu Lazăr reface etapele dezvoltării creștinismului, le pune în lumină mizele, legăturile și discontinuitățile. 

Autor: Episcopul Ignatie (Trif)

„Acest volum propune o analiză bogată și atent considerată a dimensiunilor multiple ale doctrinei energiilor necreate ale lui Dumnezeu, doctrină care este acum recunoscută ca reprezentând o înțelegere fundamentală a teologiei ortodoxe. Episcopul Ignatie desfășoară aici un studiu riguros al controversei isihaste/palamite, al etapelor sale istorice, al protagoniștilor și al problematicii aferente.”

Protopresbiter Prof. Andrew Louth

Episodul de podcast, din seria Reziliența prin cultură, cu Petre Guran, poate fi urmărit aici: youtube.com/spandugino

Explorând multiplele fațete care circumscriu relația dintre critică și literatură, Marian Papahagi ne propune o perspectivă analitică integratoare, de o remarcabilă claritate conceptuală. În studiile și eseurile reunite în volumul de față, critica literară devine o construcție riguroasă, o instanță intermediară între operă și cititor, o călăuză pe căile mirabile ale creației, dar și o experiență de cunoaștere. 

„Israel, Gaza, Ucraina, Armenia... Imaginile masacrelor barbare pe care le credeam de mult dispărute reapar cu forță în secolul nostru dominat de tehnologie. În contextul revenirii epocilor sălbatice, volumul coordonat de istoricul Stéphane Courtois se dovedește de o tragică actualitate.” – Le Point

Dimensiune fundamentală a existenței omului, sacrul se infuzează în lume prin misterul său greu de elucidat cu instrumentele rațiunii și ale disciplinelor tradiționale. Nu întâmplător, astăzi, antropologia religioasă, hermeneutica biblică, fenomenologia și istoria religiilor, dar și o serie de științe din arealul psihanalizei ori al sociologiei diacronice acordă o deosebită importanță orizontului hierofanic în care Cerul și pământul, spiritul și materia se întrepătrund în lumina mirabilă a revelației.

Printr-un laborios demers hermeneutic, ce dezvăluie relația dintre psihanaliza lecturii și fenomenologia rescrierii diferitelor variante păstrate astăzi doar în manuscrise sau în publicații periodice, Marian Papahagi explorează mecanismele prin care privirea critică survolează complexa rețea intertextuală a unor opere ce au configurat specificul literaturii în secolul al XX-lea.