Colecție

Dincolo de cuvinte – polifonia inaudibilă a Scrisorii pierdute inaugurează o direcție de cercetare inedită, având drept obiect nu atât piesa privită ca operă literară, cât componenta regizorală implicită încorporată în didascalii și în indicațiile privitoare la perindarea prin scenă a personajelor. În termenii dihotomiei propuse de cercetătorul german Manfred Pfister, studiul din volumul de față este axat în mod programatic pe investigarea sistematică a Nebentextului, căruia urmărește să îi evidențieze potențialitățile estetice, neglijate până în prezent de mai toți exegeții teatrului caragialian.

Autor II: Vasile Ciobanu

Coordonator: Radu Racoviţan

Prezenta lucrare reprezintă o cercetare a unui grup de cercetători coordonaţi de Sorin Radu, Vasile Ciobanu şi Radu Racoviţan din cadrul catedrei de istorie a Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu. Trecutul unei aşezări şi al comunităţii sale este la fel de important pentru oamenii locului ca şi istoria neamului lor pentru toţi românii. Reconstituirea sistematică a istoriei aşezărilor umane din România, sate şi orase, este o îndatorire permanentă pentru toate generaţiile şi cu atât mai mult pentru cea de astăzi, care vine după o epocă în care totul – natura, omul, deci şi trecutul sau – putea fi transformat. Avem datoria astăzi, între alte obligaţii, să cercetăm viaţa trecută a aşezărilor noastre. Monografiile istorice ale oraşelor ar trebui să facă parte din identitatea pe care vrem să o construim pentru locul respectiv.

Monografia oraşului Călimăneşti a fost editată pentru a constitui un reper atât pentru autorităţile locale, cât şi pentru posibilii dezvoltatori. Realizarea monografiei istorice şi etnografice o oraşului Călimăneşti cuprinde o prezentare detaliată a istoricului zonei din Antichitate până în prezent, urmărind aspecte ce ţin de viaţa politică, spirituală, precum şi de statutul edilitar, administrativ, turistic al vieţii cotidiene a locuitorilor [...]

Structurată în patru părţi: eseuri, evocări, schiţe şi convorbiri, noua apariţie editorială aşteaptă acelaşi cititor instruit şi rafinat, iubitor de surpriză a gândirii şi de măiestrie artistică, cititor de care s-a bucurat întotdeauna scrisul subtil al lui C.D. Zeletin.

„Cu mici excepții, poezia actuală s-a eliberat de toate servituțile codurilor prozodice clasice. Cucerirea acestei libertăți nu este, de altminteri, un fenomen recent. Versul liber, descătușat din obezile metricii tradiționale, se practică la noi de mai bine de un veac. Stă mărturie cartea de referință a lui Vladimir Streinu, care îi analizează originile și evoluția până către a doua jumătate a secolului trecut.

Desigur, dispariția unui lucru nu justifică renunțarea la efortul de a-i înțelege natura și rațiunea de a fi. Dacă paleontologii studiază alcătuirea unor organisme care aupierit în urmă cu zeci de milioane de ani, nu o fac în speranța de a repopula oceanele cu trilobiți sau pământul cu dinozauri, după cum nici arheologii care cercetează culture le primitive nu militează pentru revenirea societății actuale la modul de viață al omului cavernelor.”

Mihai Dinu

„O carte foarte personalǎ care dezvǎluie comoara unei experienţe muzicale ce nu a dorit sǎ aleagǎ decât acele emoţii prielnice înǎlţǎrii divine ale existenţei umane.”

Yehudi Menuhin

Construită precum o sonată în patru părţi, această călătorie „în inima fascinației” nu seamănă cu nimic altceva: instructivă şi accesibilă, emoţionantă şi profundă, ea redă frumuseţea misterioasă a muzicii prin intermediul geniului pianului.

De ce militez pentru drepturile pacienților cu demență

Cartea este un manifest pentru schimbarea imaginii stereotipe asupra persoanelor afectate de demență și pentru integrarea lor socială; este totodată un real exemplu de tărie, relatând istoria unui caz de la primele simptome, până la diagnostic și evoluția actuală.

În acest mod, cartea devine o lectură utilă atât pentru pacienți, care s-ar putea chiar identifica cu autoarea în anumite etape ale evoluției bolii sale, cât și pentru medici, cărora le expune şi partea cealaltă a baricadei, de la odiseea stabilirii diagnosticului până la relatarea impactului acestuia asupra pacientului. „Demenţa este o boală de familie şi depresia este prezentă permanent. Când văd că toată lumea e tristă, fără forţă, fără perspective, eu spun: «Trăiţi clipa! Bucuraţi vă de soare, bucuraţi vă de un ghiocel, bucuraţi vă că puteţi simţi încă toate aceste lucruri!» Viaţa nu înseamnă numai a ne gândi la boală. Viaţa e foarte complexă şi tocmai complexitatea ei te ajută să nu te gândeşti numai la boală. … Dar chiar şi într un diagnostic sau într un simptom poţi să vezi ceva pozitiv.”

Helga Rohra

Autor II: Michel Niaussat

Moderator: Philippe Harrouard

Într-o perioadă în care nimic nu este mai prețuit decât interdisciplinaritatea, un cercetător reputat, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în urma descoperirii virusului HIV – Luc Montagnier –, și un călugăr cistercian – Michel Niaussat – poartă un dialog cu implicații holistice, în care sunt atinse punctele principale ale unei vieți sănătoase din toate punctele de vedere. Cei doi neobișnuiți parteneri de discuție ne pun la dispoziție baza lor teoretică și practică dobândită în zeci de ani de activitate, păstrând, tot timpul, mintea și inima deschise unei comunicări genuine. De altfel, prefațând ediția românească a volumului Laureatul Nobel și călugărul, ÎPS Mitropolitul Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale apreciază tocmai această punte deschisă între două lumi ce păreau, până mai ieri, ireconciliabile.

Unul dintre semnalele forte ale acestui dialog rezidă în conștientizarea la nivelul publicului larg a nevoii de a avea acces la informație diseminată de către specialiști. Educarea în acest sens constituie premisa unui stil de viață orientat către prevenție.

Interviu moderat de Philippe Harrouard.

Cum să încetezi vreodată de a te recompune, de a căuta să arăți „cine” eşti, de a-ți mobiliza puterile, amintirile, dorința, în ceea ce [Paul Ricoeur] numeşte „insolența” unei pofte de a trăi care câteodată este o luptă, o agonie, dar care nu e mai puțin una dintre formele profunde ale acestei lipse de griji pe care o numeşte aici bună dispoziţie? Și cum, aproape în același timp, să accepți să lași locul unui alt sine pe care nu-l cunoști, a altora diferiți de tine, cum să accepți să te faci nevăzut în fața celorlalți, în această lipsă de grijă, în această detașare de sine care ar fi cealaltă formă fundamentală a bunei dispoziții?

Olivier Abel

În momentul sărbătoririi celor 90 de ani ai săi, [Paul Ricoeur] spunea celor câtorva prieteni adunați la un loc: „Există simpla fericire de a fi încă în viață și, mai mult decât orice, iubirea de viață, împărtășită cu cei pe care-i iubesc, atâta vreme cât îmi este dată. Viața, nu este oare ea darul inaugural?”

Catherine Goldenstein