Spune da, Ninon

Spune da, Ninon

Scris dintr-o singură respiraţie, romanul Spune da, Ninon (fr. Dis oui, Ninon) de Maud Lethielleux este o adevărată jubilaţie a memoriei aplecate peste vârsta copilăriei cu arta inegalabilă de a înnobila cuvintele cu parfumul inocenţei.

Perspectiva în care autoarea situează personajul-narator depăşeşte însă simpla observaţie a evenimentelor, fie ele cât se poate de grave, construind, în schimb, o lume secretă căreia Ninon îi va da viaţă de la înălţimea celor nouă ani ai săi.

25,00 RON
cu TVA
Stoc epuizat
  • Security policy (edit with Customer reassurance module) Security policy (edit with Customer reassurance module)
  • Delivery policy (edit with Customer reassurance module) Delivery policy (edit with Customer reassurance module)
  • Return policy (edit with Customer reassurance module) Return policy (edit with Customer reassurance module)

Scris dintr-o singură respiraţie, romanul Spune da, Ninon (fr. Dis oui, Ninon) de Maud Lethielleux este o adevărată jubilaţie a memoriei aplecate peste vârsta copilăriei cu arta inegalabilă de a înnobila cuvintele cu parfumul inocenţei.

Perspectiva în care autoarea situează personajul-narator depăşeşte însă simpla observaţie a evenimentelor, fie ele cât se poate de grave, construind, în schimb, o lume secretă căreia Ninon îi va da viaţă de la înălţimea celor nouă ani ai săi.

ML-SPN-A01
Fișa tehnică
Traducător
Mădălina Dima
An apariție
2011
Ediție
I
ISBN
978-606-92456-7-5
Format
13,5 CM x 20,0 CM
Număr pagini
234
Tip copertă
Broșată

Sunt muziciană (contrabasistă și cântăreață), regizoare și, de câțiva ani, scriu scenarii pentru mici spectacole. Am visat în nenumărate rânduri să mă apuc serios de scris, dar caracterul meu hiperactiv nu-mi lăsa timpul de a mă consacra în mod serios acestei îndeletniciri. De fiecare dată, se iveau ba o întâlnire, ba un voiaj, ba o nebunie pentru a uita de această dorință ascunsă într-un colț din sufletul meu. Și apoi, mai erau și ideea, și cuvintele pe care le-am auzit de-a lungul copilăriei mele „lipsă de asiduitate”, „efort inconstant”, „capacități neexploatate”... Și multe altele... Eram o elevă rea și așa voi rămâne toată viața.

Într-o zi însă m-am îmbolnăvit. Pentru întâia oară a trebuit să anulez turneele, înregistrările și pregătirea reprezentării spectacolelor și, tot pentru prima oară, mi-am pierdut somnul. Așa au ocupat cuvintele un loc incredibil în viața mea, au devenit somniferele mele, modul de a mă reconcilia cu nopțile lungi și tăcute.

Atunci, am început să scriu. Era în noiembrie 2007. Mai întâi un prim text destinat familiei mele pentru Crăciun, Micuța călătoare, apoi am continuat cu un roman lung la mai multe voci Turtă dulce, neterminat, dar foarte formator. Am continuat apoi, în aprilie, cu  Spune da, Ninon, și, de data aceasta, în timp ce scriam, am simțit, încă de la primele pagini, o energie extraordinară, o mare bucurie și emoție, plângeam pe paginile mele și râdeam în sinea mea...

L-am scris dintr-un condei și l-am trimis la șapte edituri în același timp, așa cum era, fără corecturi, într-atât mi-era imposibil să-l mai reiau de la capăt.

În momentul când am vrut să-l trimit, poștașul mi-a spus: Îmi pare rău, dar poșta a plecat deja! Și mi-a urat succes. A doua zi după-amiază, Jean-Marc Roberts, directorul editurii Stock, mi-a dat telefon. Două zile mai târziu, un alt editor mă contacta.

Îi spuneau amândoi da lui Ninon.

De la înălţimea celor nouă ani ai săi, Ninon priveşte lumea cu ochi trişti: părinţii ei se despart, căsnicia lor pare că nu a fost niciodată fericită, iar dispariţia iubirii lasă locul minciunii şi refuză compromisul. În această lume atât de complicată, Ninon face o alegere definitivă, ireconciliabilă – va rămâne cu Fred, tatăl ei, pentru a încerca împreună să construiască o lume nouă, mai dreaptă, mai plină de iubire,  în orice caz. De aici, Maud Lethielleux îi va acorda lui Ninon din ce în ce mai mult spaţiu narativ, în aşa fel încât ea va deveni farul ce va lumina acest emoţionant roman.

Spune da, Ninon este de departe unul din cele mai frumoase romane franceze apărute în ultimii ani şi având ca teme inocenţa, dragostea filială şi puritatea adolescentină. Un roman al căutării fericirii ce se lasă descoperită printr-o simplă privire de copil: „Adevărata fericire se socoteşte în mintea ta, e invizibilă, se află în momentul prezentului, e ca o conjugare din care nu înţelegi nimic, ea nu se conjugă la viitor imperfect, ea e perfectă, de altfel, e mereu acolo unde nu ne aşteptăm, trebuie doar să-ţi deschizi ochii”.

Scris într-un limbaj vioi, plin de jonglerii semantice, romanul se citeşte cu o adevărată plăcere şi cu o desfătare a descoperirii inepuizabilelor resurse ale limbii franceze.  

Reclamându-se din moştenirea literară a lui Boris Vian, Romain Gary sau Raymond Queneau, Maud Lethielleux semnează primul său roman care a cunoscut încă de la apariţia lui în Franţa un real succes. Valoarea lui literară, precum şi calitatea şi fineţea traducerii lui în limba română reprezintă garanţii sigure ale succesului său în rândul cititorilor fideli iubitori de literatură adevărată.

Dan Burcea, coordonator colecţie.

„În timp ce mă gândesc la toate acestea, ochii mi se închid, degetele nu mai vor să ţină trunchiul copacului, alunec. E noapte când mă trezesc, sunt în braţele cuiva, crengile trosnesc sub paşi de om, îmi mişc puţin capul. Braţele sunt puternice şi miros a căldură. Urechea mea percepe respiraţia liniştită, mă ghemuiesc ca să simt mai bine mirosul cămăşii şi căldura. El mă strange în braţe. S-a întors. Tăticul meu.”


„Zélie mă piaptănă. Fac o piruetă ca să îi arăt rochia mea cu cele două cireşe mici brodate în faţă. Agathe este deja gata, ne aşteaptă afară şi e foarte grăbită. Lui Agathe îi e întotdeauna teamă să fie în întârziere. Deseori întârziem din cauza mea pentru că întotdeauna mă mişc ca un melc când mă duc la şcoală. Zélie mi-a cumpărat rochia ca să am chef de viaţă, să o iau de la zero, să păşesc cu dreptul şi cu speranţă pe deasupra. Mi-a explicat toate astea ieri seară.”


„În curtea şcolii elevii sunt în rând. Sunt întrebată care îmi este numele şi mi se spune: Ninon este drăguţ. Mie mi se spune asta tot timpul, iar Agathei i se spune mereu: Ai nişte ochi nemaipomeniţi (albaştri)! Ghiozdanul mi se loveşte de coapsă, Zélie m-a dat cu parfum, mi-a spălat părul ieri şi sunt foarte politicoasă cu toată lumea ca să fiu socială. E sigur, totul va fi bine, voi avea chiar şi o prietenă foarte bună care îmi va da gumă în pauză.”


„La şcoală mi se spune Ninon maimuţa. Îmi place să fiu o maimuţă, imit strigătele exaltate şi sar peste tot scărpinându-mă la subraţ. Singura diferenţă este că eu nu mănânc banane, sunt prea scumpe şi nu sunt de sezon. Agathe vrea să facă la fel, dar îi spun: Tu nu eşti o maimuţă. Tu eşti o piatră ca inimile din China. Ea mă întreabă cum face o piatră din China, că vrea şi ea să se joace. Îi explic că nu poate înţelege, deoarece este prea mică. Nu contează! Îmi răspunde, şi se caţără pe fereastră.”

Muze

O minunată poveste plină de tandreţe între un tată şi fiica lui, un roman emoţionant şi vesel. De la înălţimea celor nouă ani ai săi, Ninon observă lumea. […] Pentru că nu o înţelege, ea se hotărăşte să aleagă altă cale şi să trăiască cu tatăl ei care nu mai are pe nimeni. Pe nimeni, în afară de ea. 


Madame Figaro

Nimic nu e mai încurcat pentru un scriitor decât să se strecoare într-o minte blondă. Rezultă de multe ori texte ce se chinuie să fie spontane, pline de amintiri reîncălzite. Acest roman de debut este exact contrariul. Totul e proaspăt, natural, potrivit. [...] Optimistă, Maud Lethielleux sărbătoreşte anticonformismul şi discernământul copiilor. Pe când noi tremuram pentru inocenţa ei, Ninon se salvează prin dragoste, pur şi simplu. 


Observator cultural

Maud Lethielleux, o tînără scriitoare fără mare firmă, dar dovedindu-se o bună observatoare a lumii şi o remarcabilă povestitoare, semnează romanul Spune da, Ninon (Editura Spandugino, 2011, traducerea din franceză, cuminte şi aşezată, ca şi romanul, de Mădălina Dima).Un roman cu multă tandreţe, duioşie şi gînduri frumoase.

Cristina Manole 

Tango – interviu cu Maud Lethielleux

În romanele mele, nu fac decât să exprim o parte mai mult sau mai puţin conştientă a micilor mele adevăruri sau credinţe. Nu încerc să transmit un anume mesaj, dar personajele mele sunt apropiate de mine sau de ceea ce-aş dori să fiu. 


Observator Cultural - interviu cu Maud Lethielleux

Pot spune că, în cazul lui Ninon, i-am lăsat totala bucurie de a profita de frumuseţea sonoră a limbajului ei de copil. Nu fac însă din asta un scop în sine, nu sînt o adeptă a manierismului, nici în literatură, nici în arta muzicală, unde am aceleaşi exigenţe. Evit să cad în estetism, atît într-un caz, cît şi în celălalt, lăsînd loc tensiunii interioare a operei literare sau muzicale în sensul teatral, dramaturgic al lucrurilor.


Le Mond de Livres

De la Zazie dans le métro a lui Raymond Queneau, la L'Elégance du hérisson de Muriel Barbery, micile eroine din literatura franceză au toate atributele celor mature - suferinţe din dragoste, aspiraţii vaste, cugetări de bătrân înţelept - mai puţin blazarea. Maud Lethielleux îşi aduce propria contribuţie, curajoasă ciobănită cu privirea pătrunzătoare. Fără înfrumuseţare sau verism, şi fără întunecime deasemenea, în ciuda suferinţei şi nevoii de dragoste.

Macha Séry 

revistatango.ro
observatorcultural.ro
mercipourlechocolat.fr
leslecturesdemarie.free.fr
lordeschambres.over-blog.com
envies-de-livres.fr