Lansare de carte: O teorie a secundarului. Imperfecțiune și înfrângere și Înțelepciunea calmă. Di@loguri în cyberspace cu Robert Lazu. România noastră. Conversații berlineze. Varia. Dialoguri și interviuri, autor Virgil Nemoianu

Data : marţi, 10 octombrie, 2017
Loc desfășurare : Sala de Lectură a Bibliotecii Facultății de Litere (Universitatea din Bucureşti)

Marți, 10 octombrie, ora 14:00, în Sala de Lectură a Bibliotecii Facultății de Litere (Universitatea din Bucureşti), a avut loc lansarea volumelor: O teorie a secundarului. Imperfecțiune și înfrângere și Înțelepciunea calmă. Di@loguri în cyberspace cu Robert Lazu. România noastră. Conversații berlineze. Varia. Dialoguri și interviuri, autor Virgil Nemoianu.

Vorbitori: Carmen Mușat, Liviu Papadima, George Ardeleanu, Virgil Nemoianu.


„Virgil Nemoianu este un nume de referință, critic și istoric literar, teoretician, comparatist, filozof al ideilor, istoric al ideilor, preocupat de liberalism, de conservatorism, de teoriile legate de canon, preocupat, în ultimă instanță, de fenomenul religios, memorialist, autor de jurnale de călătorie. A fost profesor la Universitatea din București, iar fiecare lansare care are loc aici este un fel de revenire acasă. A fost inițial student la Secția de germană-engleză și apoi profesor la Universitatea din București, după care, în 1975, a plecat în Occident și a predat la multe universități, la Londra, la Cambridge, la Berkeley și în primul rând, în cea mai mare măsură, la Universitatea Catolică din Washington. Pentru generația noastră, pentru generația mea și a colegei mele Carmen Mușat, numele domnului Virgil Nemoianu, în anii ʼ80 când ne făceam noi studiile, era un nume cvasi-interzis. Cărțile domniei sale – cărțile apărute înainte de plecarea în Occident: Calmul valorilor, Structuralismul, Simptome – erau cărți la care aveam un acces foarte dificil.”

George Ardeleanu

„Este foarte important ca teoria literaturii să nu rămână doar între pereții bibliotecii, teoria literaturii trebuie să ofere o deschidere către lume, să ofere de fapt o perspectivă de interpretare și de receptare. Eu cred că profesorul Virgil Nemoianu, în O teorie a secundarului, dar și în alte volume ale dumnealui, reușește să creeze concepte care fac din teoria literaturii o provocare. Aș folosi în descrierea profesorului Nemoianu un concept pe care l-a pus în circulație Michel Foucault, și anume acela de creator de discurs, de autor de concepte, nu doar de cărți, concepte cu bătaie lungă. [...] Conceptul de secundar îi servește profesorului Nemoianu pentru a interpreta nu doar literatura, privită cumva izolat, ruptă de lume, ci literatura în raport cu lumea, literatura în raport cu istoria. Conceptul de secundar pe care îl explorează, îl teoretizează și îl celebrează în O teorie a secundarului îi servește profesorului Nemoianu pentru a propune de fapt o altă perspectivă asupra literaturii și asupra a tot ceea ce înseamnă literatura ca instituție, nu doar ca sumă a unor cărți, a unor opere literare.”

Carmen Mușat

„Principala problemă care este repusă, în diverse forme, în opera domnului profesor Virgil Nemoianu este literatura, la ce servește ea. Lucrul acesta se datorează probabil și desprinderii din ambitusul cultural autohton, întâlniri cu un alt tip de orizont cultural, mai receptiv la nevoile timpului. [...] Domnul Virgil Nemoianu mi se pare un soi de sceptic clarvăzător. Există întotdeauna un echilibru, o moderație, e și un calm, dar și un spirit dubitativ, deschis în permanență către nuanțări. De exemplu, în chestiunea aceasta a secundarului, profesorul Nemoianu ridică și această întrebare, evident, greu de tranșat în câteva cuvinte: ce înțelegem prin istorie?”

Liviu Papadima

„Atunci când vorbim despre literatură în mod critic, judicios și justificat, ne dăm seama că există o mulțime, un caleidoscop de imagini, de unghiuri, de fațete. De aici și mulțimea de curente literare. Eu am predat multă vreme – timp de peste 30 de ani – un curs de literatură și critică literară a secolului XX, în care mergeam pe curente: psihanalitic, sociologic, structural, lingvistic și diferite altele care mai erau așa. Fiecarea dintre ele au o anumită justificare a lor, dar niciuna din ele nu epuizează conținutul unei opere literare autentice sau de mare valoare. De ce? Tocmai din cauza acestei preocupări a literaturii pentru înfrângere, pentru imperfecțiune, pentru ceea ce este incomplet în existența umană. În momentul în care acceptăm acest punct de vedere, atunci vedem și rolul literaturii cu adevărat, și faptul că absența ei ne diminuează pe noi pe toți, nu numai pe studenți și profesori, dar și pe orice om, orice cititor real sau potențial. Îi diminuează pentru că nu le prezintă un aspect absolut esențial al fiecărui om în parte: faptul că nu ajunge la o reușită, la o perfecțiune, la o rotunjime totală.”

Virgil Nemoianu

Galerie foto

Galerie video